Proiect de Hotarire de Guvern cu privire la aprobarea Strategiei în domeniul protecţiei consumatorilor pentru anii 2013-2020

Proiect

HOTĂRÎRE

nr. ____   din ___________  2012

cu privire la aprobarea Strategiei în domeniul protecţiei consumatorilor

pentru anii 2013-2020

Avînd scopurile de utilizare a consumatorului ca factor decisiv pentru dezvoltarea economică a statului, scăderea riscului de apariţie a tranzacţiilor prejudiciabile pentru consumator, susţinerea consumatorului în maximizarea utilităţii în urma tranzacţiilor, cît şi alinierea la nivelul de protecţie a consumatorilor din Uniunea Europeană, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aproba:

Strategia în domeniul protecţiei consumatorilor pentru 2013-2020, conform anexei nr.1;

Planul de acţiuni pentru perioada 2013-2016 privind implementarea Strategiei în domeniul protecţiei consumatorilor pentru anii 2013-2020, conform anexei nr.2.

2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale vor prezenta, anual, Ministerului Economiei, în termen de pînă la 31 ianuarie, informaţia despre implementarea Planului de acţiuni privind implementarea Strategiei în domeniul protecţiei consumatorilor pentru anii 2013-2020.

3. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să aprobe planuri de acţiuni teritoriale privind implementarea Strategiei în domeniul protecţiei consumatorilor pentru perioada 2013-2020 şi să asigure condiţiile necesare pentru realizarea acţiunilor incluse în Plan.

4. Ministerul Economiei va prezenta Guvernului, pînă la data de 15 februarie, raportul anual privind implementarea Strategiei în domeniul protecţiei consumatorilor pentru perioada 2013-2020.  

5. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Economiei.

6. Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr. 5 din 14 ianuarie 2008 „Cu privire la aprobarea Strategiei Naţionale în domeniul protecţiei consumatorilor” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.14-15, art. 76);

PRIM-MINISTRU                                                                     Vladimir FILAT

Contrasemnează :

Viceprim-ministru,

Ministrul economiei                                                       Valeriu LAZĂR

Ministrul finanţelor                                                       Veaceslav NEGRUŢA

Proiect

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

nr.____ din  _____ 2012

Strategia

în domeniul protecţiei consumatorilor pentru anii 2013-2020

I. Introducere

Consumatorul joacă un rol vital în orice economie. Un consumator capacitat poate influenţa dezvoltarea economică a statului prin motivarea concurenţei şi a inovaţiei în cadrul mediului de afaceri. Capacitarea decizională a consumatorilor nu este doar un aspect legat de drepturile acestora, ci este legată şi de crearea unui mediu global care să permită consumatorilor să-şi exercite drepturile respective şi să beneficieze de pe urma lor. În prezent în Moldova sunt peste 2,9 milioane de consumatori activi, iar cheltuielile de consum reprezintă peste 63% din PIB. Valorificarea puterii consumatorului poate fi efectuată numai prin stabilirea şi menţinerea unui cadrul normativ şi instituţional care va face ca antreprenorul şi consumatorul să fie conştienţi de drepturile şi obligaţiile sale. Cadrul normativ şi instituţional va asigura protecţia consumatorului de practici comerciale incorecte şi abuzive şi îi va garanta consumatorului posibilitatea de a lua decizii fiind bine informat.

Din altă perspectivă, un accent aparte în ceea ce ţine protecţia consumatorului este pus pe asigurarea inofensivităţii produselor şi serviciilor, inclusiv pînă acestea să constituie obiectul tranzacţiei dintre consumator şi antreprenor. În acest caz rolul consumatorului în sine este subsidiar, odată ce majoritatea acţiunilor sunt efectuate de autorităţile din sistemul de supraveghere a pieţii prin interacţiune în primul rînd cu agenţii economici. În acest sens esenţial pentru un sistem eficient de supraveghere a pieţei este obţinerea echilibrului între protejarea intereselor consumatorilor şi reducerea la minimum a sarcinilor impuse mediului de afaceri. În special, cele mai eficiente sisteme pun mai mare accent pe prevenirea situaţiilor nefaste, decît pe penalizarea încălcărilor.

Necesitatea şi obligaţia Guvernului din perspectivă politică şi administrativă de a adopta un document de politici în domeniul protecţiei consumatorului (Strategie şi Plan de acţiuni aferent) reiese din următoarele prevederi din cadrul normativ existent:

-          obligaţia asigurării drepturilor fundamentale ale consumatorului şi onorării obligaţiilor autorităţilor publice în acest sens, stabilite prin Legea nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor,

-          împuternicirile stabilite la articolul 3 alineatul (9¹), articolul 11 alineatul (6), precum şi la articolul 12 alineatul (8) din Legea nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern,

-          expirarea perioadei de planificare strategică (2008-2012) în domeniul protecţiei consumatorilor, stabilită prin Strategia naţională în domeniul protecţiei consumatorilor pentru 2008-2012 în Hotărîrea de Guvern nr.5 din 14 ianuarie 2008,

-          trasarea obiectivului de „asigurare a unui nivel înalt de protecţie a consumatorilor” printr-o serie de acţiuni îndreptate spre consolidarea şi perfecţionarea sistemului instituţional si cadrului normativ în domeniu, în cadrul Planului de acţiuni al Guvernului pentru 2012-2015 aprobat prin Hotărîrea de Guvern nr.289 din 7 mai 2012, acesta fiind elaborat în cadrul Programului de activitate „Integrarea Europeana: Libertate, Democraţie, Bunăstare”, căruia i s-a acordat vot de încredere prin Hotărîrea Parlamentului nr.6 din 14 ianuarie 2011.

II.  Descrierea situaţiei

Globalizarea comerţului impune schimbarea abordărilor privind supravegherea pieţei şi protecţia consumatorilor.

Cu referire la practica Uniunii Europene se constată că, în prezent libera circulaţie a mărfurilor este calea de realizare a unei pieţi deschise pentru afaceri în Europa. Noul cadru legislativ privind comerţul în Uniunea Europeană a fost adoptat în iulie 2008. Acesta constă dintr-un pachet larg de măsuri menite să elimine obstacolele rămase în calea liberei circulaţii a produselor şi oferă un impuls major pentru comerţul cu bunuri între statele membre ale Uniunii Europene. Noul cadru normativ al Uniunii Europene are ca scop de a îmbunătăţi normele de supraveghere a pieţei, a proteja mai bine consumatorii de produsele nesigure prin planificare, coordonare şi colaborare. Sistemul de supraveghere a pieţei în Uniunea Europeană se bazează pe bunele practici şi informarea reciprocă a autorităţilor de supraveghere a pieţei.

Pentru perioada de pînă la 2020 în plan european se conturează un nou program a Uniunii Europene privind protecţia consumatorilor pentru perioada 2014-2020 prin care se revalorifică rolul consumatorului ca factor decisiv pentru dezvoltarea economică a statelor membre şi Uniunii în întregime. Comparativ cu documentul de politici anterior, prin strategia în cauză Uniunea îşi propune schimbarea abordării problematicii consumatorului de la obiectivul difuz de a „da mai multă putere consumatorilor” cu scopul de a creşte bunăstarea acestora, la obiective mai specifice de garantare a siguranţei produselor şi serviciilor, de informare şi educare precum şi de garantarea drepturilor şi măsurilor reparatorii.

În ceea ce ţine planificarea strategică în domeniu dezvoltării economice Moldova şi-a trasat obiectivele şi abordările pentru perioada de pînă în anul 2020 prin Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova 2020”. Prin intermediului acestui document de politici se propune un nou model de dezvoltare economică construit în baza schimbării paradigmei de dezvoltare actuală, punîndu-se accent pe dezvoltarea productivităţii capitalului şi muncii, ca factor a funcţiei de producţie. Totodată, pentru dezvoltarea productivităţii capitalului, nivelul de competitivitate şi inovaţie pe piaţă este decisiv. În acest sens prin reevaluarea consumului şi valorificarea forţei consumatorului pot fi create bazele pentru schimbarea paradigmei de dezvoltare economică pentru Moldova spre care se tinde inclusiv şi prin intermediul Strategiei de Dezvoltare Naţională „Moldova2020”.

În ultimii cinci ani acţiunile Guvernului şi altor autorităţi publice în ceea ce ţine protecţia consumatorului au fost ghidate în mare parte de Strategia Naţională în domeniul protecţiei consumatorilor pentru perioada 2008-2012 şi planul de acţiuni pentru implementarea acesteia. La elaborarea strategiei menţionate s-a luat în considerare Strategia corespunzătoare a Uniunii Europene pentru perioada 2007-2013.

În această perioadă au fost înregistrate o serie de progrese importante în ceea ce ţine protecţia consumatorilor, în special în privinţa dezvoltării cadrului normativ şi determinării celor mai importante instrumente juridice pentru protecţia consumatorului, la fel au fost înregistrate îmbunătăţiri semnificative în privinţa reglementării calităţii şi inofensivităţii multor produse şi servicii. Au fost efectuate reforme instituţionale cu scopul consolidării şi eficientizării cadrului instituţional destinat protecţiei consumatorului şi ca rezultat a fost creată Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor în calitate de autoritate publică centrală responsabilă de implementarea întregului spectru de politici în domeniul protecţiei consumatorilor. La fel s-a înregistrat o activitate destul de fructuoasă pentru protecţia şi informarea consumatorului din partea multor autorităţi împuternicite prin lege cu protecţia consumatorului pe domeniul lor de reglementare.

În acelaşi timp, în pofida progreselor menţionate pot fi constatate şi multe carenţe în procesul funcţional dar şi în privinţa abordării. Din perspectiva autorităţilor publice dar şi a consumatorului în sine persistă o serie de neconcordanţe în ceea ce ţine percepţia conceptuală a consumatorului în raport cu rolul acestuia pentru economie. Consumatorul de multe ori este privit şi se poziţionează pe sine ca o categorie de cetăţeni care are un set de drepturi ce necesită protecţie cel puţin formală din partea statului, însă fără să transpară un scop prestabilit în acest sens. În acţiunile sale de susţinere în exercitarea drepturilor consumatorilor autorităţile publice în multe cazuri nu urmăresc decît finalitatea protecţiei în sine, în virtutea legii. Consumatorul însă, în plan economic şi social, trebuie privit ca un instrument indispensabil pentru crearea şi menţinerea concurenţei pe piaţă, dezvoltarea diversităţii şi eficienţei activităţii antreprenoriale, minimizarea preţurilor şi maximizarea produselor şi calităţii acestora, precum şi scăderea riscurilor pentru viaţă şi sănătate (cauzate de produse şi servicii neconforme). Ceea ce în definitiv duce la dezvoltarea economică şi socială a statului în întregime. Fără acţiuni ample de dezvoltare a capacităţilor consumatorului, eforturile statului în privinţa dezvoltării mediului de afaceri, creşterii investiţiilor şi competitivităţii se dovedesc ineficiente odată ce se pierde din vizor actorul principal – consumatorul.

Atitudinea pasivă a consumatorilor transpare şi din realizarea în practică a dreptului la asociere. Deşi legislaţia în vigoare prevede dreptul cetăţenilor de a se asocia în asociaţii obşteşti de consumatori, în prezent numărul acestora este mic cu arie de influenţă nu atît de mare comparativ cu rolul pe care ar trebui să-l aibă şi cu lipsă de specializare, şi respectiv activitatea acestora nu este semnificativă.

Desfăşurarea procesului de implementare a strategiei anterioare a scos în evidenţă o serie de probleme de ordin tehnic şi funcţional de care este necesar de ţinut cont în procesul de aplicare a strategii pentru perioada 2013-2020:

-          obiectivele trasate au fost destul de generale şi vagi şi nu conţineau indicatori care ar permite contabilizarea performanţei, totodată acestea nu reieşeau din probleme şi cauze clar prestabilite;

-          lipsa unui sistem clar de monitorizare şi evaluare a performanţei care să fie bazat pe indicatori de performanţă şi indicatori de rezultat. Deşi planul prevedea o serie de rezultate scontate, totuşi formularea multora nu permitea constatarea atingerii rezultatului în sine;

-          lipsa de funcţionalitate a unui mecanism de coordonare şi responsabilizare a autorităţilor implicate în implementarea strategiei;  

-          la planificarea acţiunilor s-a abstractizat de capacităţile reale funcţionale şi financiare ale autorităţilor implicate ceea ce în primul rînd a dus la neexecutarea pe deplin a planului de acţiuni.

III. Definirea problemelor şi cauzele acestora

Din perspectivă juridică problema generală cu care se confruntă statul şi consumatorul rezidă în aplicarea şi garantarea drepturilor şi obligaţiilor fundamentale prevăzute de legislaţie. Ceea ce practic presupune efort în crearea unui cadru economic, informaţional, instituţional şi juridic corespunzător, în baza căruia ar putea fi valorificate pe deplin drepturile consemnate şi garantate, dar totodată nu ar apărea excepţii ce ar justifica exonerarea de la obligaţiile prestabilite.

Problemele Luînd în consideraţie analiza situaţiei existente, întregul spectru de probleme ar putea fi cristalizat în următoarele:

3.1 Nivel nesatisfăcător de siguranţă (inofensivitate) a produselor şi serviciilor. Nu este creat un sistem care ar garanta inofensivitatea produselor şi serviciilor plasate pe piaţă. Autorităţile de supravegherea a pieţii nu-şi realizează capacitatea instituţională în vederea prevenirii stopării şi interzicerii pătrunderii şi plasării pe piaţă a produselor necorespunzătoare cerinţelor prescrise şi declarate. Sistemul de infrastructură a calităţii lasă spaţiu larg de perfecţionare şi dezvoltare în privinţa cadrului normativ dar şi în ceea ce ţine funcţionalitatea cadrului instituţional. În general, supravegherea pieţei este orientată spre penalizarea încălcărilor, dar nu pentru promovarea respectării legislaţiei. Accentul este pus pe utilizarea contoalelor, drept instrumentul principal utilizat de către diverse autorităţi de supraveghere a pieţei. În acest sens este semnificativ faptul că mai mult de o treime din totalitatea de încălcări constatate ţin de lipsa inofensivităţii produselor şi serviciilor, ceea ce reprezintă o cifră destul de mare, ţinînd cont de gradul înalt de pericol pentru viaţa şi sănătatea omului pe care îl poate genera un produs nesigur. Cu toate acestea o mare parte din autorităţile de supraveghere a pieţii păstrează o arie de acoperire foarte mică pe domeniul atribuit (interacţionînd anual cu maxim 5% din totalitatea de subiecţi pasibili de a fi monitorizaţi şi controlaţi).

Nu este creat mecanismul de implementare a cerinţelor privind siguranţa produselor şi de colaborare a autorităţilor de supraveghere a pieţei.

3.2 Nivel înalt de prejudiciu economic din tranzacţii cu consumatorii. Din analiza efectuată se constată că problema primordială cu care se confrunt la moment consumatorul constă în riscul înalt (în jur de 80%) de apariţie a prejudiciului din tranzacţiile economice, ceea ce duce la piedici consistente pentru posibilitatea de maximizare a utilităţii, punându-se accent doar pe maximizarea profitului din partea agentului economic. În această bază are loc distribuirea ineficientă a resurselor în cadrul societăţii ceea ce duce la scăderea potenţialului consumatorului în a influenţa crearea unei pieţe ce tinde spre concurenţă perfectă şi consecutiv diversificare maximă a produselor şi serviciilor şi menţinerea preţurilor joase. Datorită riscului înalt de apariţie a tranzacţiilor prejudiciabile consumatorii au pierderi considerabile (estimativ de cel puţin 3 miliarde lei anual).   

Rolul societăţii civile privind sesizarea cazurilor de tranzacţii prejudiciabile este foarte mic.

         3.3 Nivel scăzut de capacitare decizională a consumatorului prin informare şi educare. Din analiza efectuată se constată că, acţiunile de informare şi educare poartă un caracter sporadic şi puţin eficient, în acest domeniu autorităţilor şi asociaţiilor implicate le lipseşte intensitatea şi tendinţa spre performanţă. Lipsesc programe informaţionalele autorităţilor cu funcţii de protecţie a consumatorilor. Informare consumatorilor prin mijloacele mass-media este foarte limitată. La informare consumatorilor nu se utilizează tehnologii informaţionale. Implementarea curiculei la disciplina „protecţia consumatorilor” nu este consistentă şi eficientă.

3.4 Recuperarea ineficientă a prejudiciului. În practică consumatorul are puţine alternative eficiente de a-şi recupera prejudiciul depistat. Sistemul judecătoresc se dovedeşte de multe ori costisitor şi prea lent, în special în cazurile de prejudiciu în valori monetare nu prea mari. Astfel costurile financiare de recuperare a prejudiciului şi revendicare a dreptului prin instanţă de multe ori prevalează cu zeci de ori valoarea monetară a prejudiciului în sine. În acest sens extrem de semnificativ este faptul că anual doar 0,001% din totalul de cazuri civile ţin de domeniul protecţiei consumatorului. Proceduri alternative de recuperare a prejudiciului, în afara sistemului judecătoresc, deşi sunt stabilite prin lege, se constată a fi prea puţin funcţionale şi neutilizate. În acest mod consumatorul fiind pus să se confrunte la direct cu agentul economic, fiind lăsat în definitiv în cadrul marjei de discreţie a agentului economic, ceea ce în prea puţine cazuri se soldează cu recuperarea prejudiciului.

Cauzele Din analiza situaţiei existente şi a modului de implementare a Strategiei anterioare, în ce ţine funcţionalitatea actuală a sistemului normativ şi instituţional se evidenţiază o serie de cauze a problemele enunţate mai sus:

- Acţiunile întreprinzătorului: impunerea condiţiilor contractuale abuzive şi/sau inechitabile; acţiuni fraudulente, abuzive sau înşelătoare; antrenarea în acţiuni anticoncurenţiale (e.g. înţelegeri de cartel, fixare de preţuri, împărţirea pieţii etc.)

- Eşecuri în reglementarea existentă: lipsa reglementării şi abordării externalităţilor negative; lipsa reglementării (sau reglementare insuficientă) în scopul minimizării costurilor tranzacţionale, precum şi în scopul scăderii asimetriei informaţionale ş.a.

- Aspectul informaţional: lipsa de informare din partea consumatorului; existenţa sau impunerea prin reglementare a informării inadecvate (fie incompletă, prea complexă sau prea voluminoasă) din partea antreprenorului; existenţa obstacolelor în comunicare a informaţiei necesare (în mare parte datorită informaţiei specifice şi complexe) şi consecutiv în asimilarea informaţiei în cauză pentru a fi utilizată de consumator.

- Atitudinea şi comportamentul consumatorului: lipsa abordării euristice; încrederea exagerată şi/sau scontarea hiperbolizată; lipsa de percepere adecvată a ofertelor datorită modului instinctiv de prelucrare a informaţiei şi/sau prezentare a informaţiei de agent economic ş.a.

-              Multe aspecte în domeniul protecţiei consumatorului sunt nereglementate sau reglementate superficial;

-               Lipseşte coordonarea şi cooperarea necesară ntre autorităţile publice responsabile, precum şi lipseşte un dialog constructiv între autorităţi şi asociaţii obşteşti din domeniu;

-              Atitudinea faţă de rolul consumatorului pentru dezvoltarea economică a statului şi în special pentru eficienţa acţiunilor de protecţie nu este proporţională cu impactul real pe care îl poate avea consumatorul pentru dezvoltarea economiei.

-              Activitatea de supraveghere a pieţii şi în special control se dovedeşte ineficientă datorită lipsei analizei riscurilor, planificării defectuoase a activităţii de control, coordonării slabe între autorităţi de control, suprapunerii atribuţiilor şi acţiunilor de control şi supraveghere, lipsei de utilizare a instrumentelor de comunicare pentru a promova respectarea legii, lipsei de transparenţă şi previzibilitate a acţiunilor de supraveghere şi în special de selectare a agenţilor economici, precum şi datorită faptului că sistemul de supraveghere a pieţii este primordial îndreptat spre depistare şi sancţionare şi prea puţin spre promovarea respectării legii.

-              pasivitate asociaţiilor obşteşti ce reiese din pasivitatea consumatorului mediu, dar şi din lipsa mecanismelor de finanţare a activităţilor desfăşurate de acestea.

3.9 Analiza SWOT

IV. Obiectivele generale şi specifice ŞI Măsurile necesare pentru atingerea acestora

Avînd scopurile de

utilizarea consumatorului ca factor decisiv pentru dezvoltarea economică a statului,

scăderea riscului de apariţie a tranzacţiilor prejudiciabile pentru consumator,

susţinerea consumatorului în maximizarea utilităţii  în urma tranzacţiilor,

cît şi alinierea la nivelul de protecţie a consumatorilor din Uniunea Europeană,

este trasat obiectivul general în domeniul protecţiei consumatorilor pentru perioada 2013-2020 de consolidare a capacităţilor decizionale şi de protecţie a consumatorului cu următoarele obiective specifice:

1. Scăderea riscului de apariţie a produselor periculoase pe piaţă 

Prin obiectivul de scădere a riscului apariţiei produselor periculoase pe piaţă se urmăreşte  crearea unui sistem complex care ar cuprinde toate elementele de care depinde siguranţa produselor  şi anume: stabilirea cerinţelor de siguranţă faţă de grupe de produse concrete, respectiv în reglementările tehnice; în acest sens va fi completată baza normativă prin elaborarea de noi reglementări tehnice şi actualizarea celor în vigoare; asigurarea de către instituţiile competente şi de reglementare a promovării către mediul de afacere a cerinţelor  de siguranţă aplicabile pentru produsele respective; consolidarea capacităţilor de supraveghere a pieţei, astfel ca să asigure retragerea de pe piaţă a produselor care prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea consumatorilor.

Indicatori de performanţă:

-          Stabilirea cerinţelor minime de inofensivitate şi calitate pentru produsele şi serviciile pentru care nu există acte normative respective;

-          Scăderea cazurilor de prejudiciu pentru viaţă şi sănătate cauzate de produse şi servicii defectuoase (neconforme) cu 10%;

-          Fondarea sistemului de avertizare între autorităţi şi creşterea cu cel puţin 5% anual a numărului de avertizări cu privire la produsele şi serviciile nesigure depistate.

Măsuri de implementare:

-        Asigurarea inofensivităţii produselor şi serviciilor prin stabilirea cerinţelor minime de inofensivitate şi calitate pentru produse şi servicii;

-        Consolidarea capacităţilor instituţionale de supravegherea a pieţei şi sporirea eficienţei supravegherii pieţei (prin cooperare şi planificare);

-        Îmbunătăţirea echilibrului între protecţia publică şi sarcinile administrative impuse mediului  de afaceri;

-        Implementarea bunelor practici de supraveghere a pieţei.

2. Scăderea riscului de apariţie a tranzacţiilor prejudiciabile pentru consumatori cu 20%

Prin obiectivul scăderea riscului de apariţie a tranzacţiilor prejudiciabile pentru consumatori vor fi realizate măsuri de perfecţionare şi completare a cadrului legislativ, astfel ca să cuprindă cerinţe referitoare la contractele de credit la distanţă, contractele negociate în afara spaţiilor comerciale, serviciile financiare de consum. Va fi eficientizat modul de examinare a petiţiilor şi consultare a consumatorilor, inclusiv utilizînd tehnologii informaţionale.

Indicatori de performanţă:

-          Scăderea cu 20% a numărului de controale în urma cărora au fost constatate încălcări raportat la numărul total de controale;

-          Mărirea numărului adresărilor (petiţiilor) la autorităţi publice cu cel puţin 20%.

Măsuri de implementare:

-          Reglementarea practicilor de comerţ şi raporturilor contractuale;

-          Promovarea, controlul şi supravegherea respectării legislaţiei în privinţa raporturilor precontractuale, contractuale şi post-contractuale;

-          Facilitarea procesului de recepţionare şi examinare a petiţiilor de către autorităţi abilitate în domeniu;

-          Eficientizarea raporturilor în baza tehnologiilor informaţionale.

3. Capacitarea decizională a consumatorului prin educare şi informare

 Avînd ca scop central al strategiei capacitarea decizională a consumatorilor, vor fi desfăşurate acţiuni importante pentru a informa consumatorii pe de o parte despre drepturile sale in calitate de consumator, pe de alta parte informare referitor la produsele si serviciile plasate pe piaţa. Rolul şi importanţa programelor educaţionale va creşte, intenţionînd prin obiectivul respectiv să se iniţieze educarea consumatorilor în instituţiile de învăţămînt gimnazial, liceal şi apoi pe un curriculum mai complex în instituţiile de învăţămînt superior, la disciplină ,,protecţia consumatorilor”.

Indicatori de performanţă:

-          Mărirea indicelui de informare[1] şi încredere a consumatorului cu cel puţin 10%;

-          Programe educaţionale în materia drepturilor consumatorului adoptate şi implementate de toate instituţiile publice de învăţământ universitare şi şcolare;

-          Mărirea numărului de apeluri pentru consultare cu cel puţin 40%.

Măsuri de implementare:

-          Informare cu privire la produse şi servicii;

-          Informare cu privire la drepturi şi obligaţii, inclusiv cu suportul  asociaţiilor obşteşti;

-          Informare cu privire la măsuri reparatorii, inclusiv cu suportul  asociaţiilor obşteşti;

-          Promovarea programelor educaţionale;

-          Ridicarea nivelului de încredere în sistemul instituţional existent.

4. Eficentizare procesului de revendicare a drepturilor şi de recuperare  prejudiciilor

Obiectivul în cauză constă în tendinţa de a micşora la maxim posibil timpul şi investiţiile necesare pentru recuperarea prejudiciilor depistate şi revendicate de consumator, odată cu mărirea beneficiului obţinut în rezultatul revendicărilor.

Indicatori de performanţă:

-          Scăderea timpului mediu[2] de recuperare a prejudiciului cauzat de produse sau servicii defectuoase cu cel puţin 20%;

-          Mărirea numărului cazurilor în instanţe privind apărarea drepturilor consumatorului şi recuperarea prejudiciilor cu 10%;

-          Mărirea numărului adresărilor (petiţiilor) la autorităţi publice cu cel puţin 20%.

Măsuri de implementare:

-          Facilitarea procesului de revendicare a drepturilor şi de recuperarea prejudiciilor în sistemul extrajudiciar;

-          Facilitarea procesului de revendicare a drepturilor şi de recuperarea prejudiciilor în sistemul judiciar.

Măsurile preconizate pentru implementarea obiectivelor vor fi aplicate pe trei dimensiuni: acţiuni în privinţa cadrului normativ; acţiuni în privinţa cadrului instituţional; acţiuni privind aspectul aplicativ sau alte acţiuni.

VI. Estimarea impactului aferent implementării strategiei

Impactul implementării Strategiei este estimat din punct de vedere financiar şi non-financiar.

6.1 În baza analizei efectuate poate fi constată cît necesitatea, atît şi oportunitatea restructurării parţiale şi majorării cheltuielilor şi efortului depus de autorităţile publice pentru protecţia consumatorilor.

Necesitatea este determinată nu doar de aspiraţiile spre eficienţă şi perfecţionare economică şi socială dar, totodată, de însăşi esenţa structurii de stat şi obligaţiilor consfinţite în legea constituţională.

Oportunitatea este demonstrată prin beneficii net superioare costurilor minime estimate dar şi prin avantajele şi oportunităţile ce apar pentru viitor care nu pot fi cuantificate şi/sau valorificate în formă monetară. Din analiza cost-beneficii, reflectată detaliat în Analiza de impact, reiese că majorarea ratei de creştere anuale a cheltuielilor bugetare pentru protecţia consumatorului (de la 10% la 15% anual, ce ar aduce costuri adiţionale de aproximativ 58 milioane lei pentru perioada strategiei) ar cauza cel puţin micşorarea riscului de apariţie a tranzacţiilor prejudiciabile cu minimum 10% (ceea ce ar putea reprezenta beneficii de cel puţin 1,3 miliarde lei pe întreaga perioada a strategiei). Per capita aceasta ar însemna că în anul 2020 pentru 83 lei investiţi (alocaţi pentru cheltuieli bugetare) consumatorul mediu va avea posibilitatea să nu piardă prin tranzacţii prejudiciabile 400 de lei în cadrul marjei de toleranţă a prejudiciului personal[3], adică fără aplicarea efortului suplimentar din partea consumatorului.

6.2 În plan non-financiar se constată următoarele beneficii directe:

-       Scăderea riscului apariţiei pe piaţă a produselor periculoase;

-       Scăderea riscului de apariţie a tranzacţiilor prejudiciabile (cu cel puţin 10%);

-       Capacitarea decizională a consumatorului prin informare şi educare;

-       Eficientizarea recuperării prejudiciilor cauzate consumatorilor;

-       Alinierea în plan legislativ la nivelul general de protecţie a consumatorului şi garantare de drepturi din Uniunea Europeană (armonizarea cu încă 12 Directive);

-       Diversificarea şi perfecţionarea intrumenteleor juridice de protecţia a consumatorului prin dezvoltarea cadrului normativ;

-       Consolidarea efortului autorităţilor publice, prin acţiuni de cooperare şi crearea sistemelor de schimb informaţional, precum şi dezvoltarea întregului sistem instituţional;

-       Scăderea riscului de apariţie a prejudiciului pentru viaţă şi sănătate cu perfecţionarea sistemului de supraveghere a pieţii în plan normativ şi instituţional, implicit scăderea nivelului de vătămare, morbidităţii şi mortalităţii cauzate de produse şi servicii neconforme.

Ca beneficii indirecte pot fi considerate

-       Alocare mai eficientă a resurselor monetare pe piaţă, consolidarea concurenţei, diversificarea pieţii, scăderea preţurilor şi creşterea calităţii produselor cauzate de un nivel mai avansat de apărare a integrităţii consumatorului şi intereselor economice a acestuia.

-       Posibilitatea de aprofundare şi implementarea unor instrumente specifice (pentru domenii mai înguste) în plan legislativ şi instituţional odată cu armonizarea la nivelul de bază de protecţie legislativă acordat în Uniunea Europeană. 

-       Posibilitatea diversificării acţiunilor de protecţie şi lărgirea ariei de consumatori protejaţi direct în baza perfecţionării mecanismului de cooperare a autorităţilor.

-       Micşorarea considerabilă din efortul statului şi necesitatea de investiţii pentru protecţia consumatorului odată cu obţinerea unui nivel înalt de informare şi educare a consumatorului privind drepturile acestuia şi riscurile produselor.

-       Scăderea investiţiilor necesare pentru depistarea încălcărilor odată cu ridicarea nivelului de încredere a consumatorului în sistemul instituţional existent.

-       Prin dezvoltarea sistemului extrajudiciar de soluţionare a disputelor este afectat mai puţin sistemul judiciar deşi creşte eficienţa recuperării prejudiciilor.

-       Apariţia unor direcţii noi în privinţa protecţiei consumatorului (consum durabil, protecţie în mediul electronic etc.)

-       Creşterea asistenţei externe din partea donatorilor străini.

Totodată obţinera beneficiilor directe cît şi celor indirecte este condiţionată de unele riscuri:

-       Mărirea cheltuielilor bugetare din partea statului.

-       Necesitatea investirii în atragerea asistenţei străine şi posibila ridicare a nivelului datoriei externe.

-       Angajarea într-o serie de acţiuni şi obligaţii care posibil vor solicita mărirea investiţiilor peste termenul stabilit pentru implementarea strategiei.

VII. Proceduri de raportare, monitorizare şi evaluare

Evaluarea Strategiei se va face în baza indicatorilor de performanţă stabiliţi pentru fiecare obiectiv specific şi în baza obţinerii rezultatelor scontate pentru fiecare acţiune, stabiliţi în Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei, şi actualizaţi pe măsura necesităţii.

Atingerea obiectivelor stabilite în cadrul prezentei Strategii se monitorizează de următoarele autorităţii:

-        Autorităţile administraţiei publice responsabile de implementarea Strategiei

-        Ministerul Economiei ca organ responsabil de elaborarea politicii în domeniul protecţiei consumatorilor

-        Consiliul coordonator în domeniul protecţiei consumatorilor (Consiliul coordonator).

Autorităţile responsabile de implementarea strategiei examinează activităţile de care sînt responsabile, monitorizează progresul implementării şi raportează, cel puţin odată la 12 luni mersul executîrii acţiunilor şi atingere a rezultatelor scontate, Ministerului Economiei.

Ministerul Economiei elaborează raportul anual generalizat de monitorizare şi evaluare a Strategiei şi îl prezintă Consiliului coordonator. După examinare de către  Consiliul coordonator  raportul şi nota privind opinia Consiliului coordonator se transmit Guvernului. Dupa caz,  împreună cu raportul anual generalizat se transmit şi propuneri privind măsurile de asigurare a implementării Strategiei.

La expirare a 4 ani (anul 2016) este efectuată evaluarea generală şi se constată nivelul de atingere a obiectivelor în baza indicatorilor de performanţă şi, după caz, este revizuit planul acţiunilor şi elaborat planul acţiunilor pentru următoarea perioadă (anii 2017-2020).