PROGRAMUL NAŢIONAL PENTRU DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE ÎN ÎNVĂŢĂMÎNTUL GENERAL DIN REPUBLICA MOLDOVA, 2016-2020

La 1. Probleme în domeniul Atragerea tinerilor cu vocaţie pedagogică în sistemul educaţional P.1.1. Percepţia publică despre imaginea cadrului didactic şi meseria de profesor în societatea moldovenească este descurajatoare.
aș adăuga încă o cauză
- cadrele didactice nu sunt percepute de societate drept ”purtători” ai inovației, ci mai degrabă drept ”purtători” ai stagnării tocmai pentru că școala în cea mai mare parte a ei nu satisface nevoile de dezvoltare la zi a societății.

Câteva idei de activități/măsuri specifice care se pot regăsi în acest document sau în cele care vor reieși din acesta:

1. Crearea condițiilor necesare pentru dezvoltare personală atât la nivelul formării inițiale cât și celei continui prin programe practice de durată scurtă și medie cum ar fi programele de dezvoltare a inteligenței emoționale, abilităților de învățare, management al timpului etc. prin atragerea formatorilor (chiar și din mediul de afaceri). Acest aspect este esențial pentru formarea prfesioniștilor care la rândul lor vor forma alte persoane. Iar în cazul studenților, chiar dacă în următorii ani la facultățile și colegiile pedagogice vor continua să vină tinerii cu cele mai mici medii, aceste programe vor facilita creșterea potențialului și performanțelor.

2. Crearea condițiilor legislative și organizatorice necesare pentru facilitarea accesului practicienilor (chiar dacă nu dețin titlul de master sau doctor) în universitate pe post de pedagogi/formatori cu programe incluse în orarul de bază al studenților. În acest fel vom evita învățarea strict academică și teoeretică în universități și vom facilita inovația în domeniu care poate fi adusă și din mediul non-formal sau privat.

3. Înființarea unui serviciu psihologic gratuit sau facilitarea gratuită la servicii psihologice de calitate atât pentru studenți, cât și pentru cadrele didactice. În cazul studenților posibilitatea de a accesa acest serviciu la cerere va facilita dezvoltarea psihologică a viitorilor pedagogi mână în mână cu formarea academică. Iar în cazul cadrelor didactice acest serviciu cred că e mai bine să fie în afara școlilor din motive de inparțialitate și confidențialitate (psihologii școlari sunt colegi de serviciu) și pentru a nu crește sarcina psihologilor școlari care trebuie să se ocupe de elevi și așa mulți. Pentru profesori acest serviciu ar putea fi în centrele comunitare, de exemplu.

4. Crearea condițiilor necesare pentru învățarea limbilor străine, în special engelză, ca parte a formării continui (prin cursuri on-line și off-line).

5. Elaborarea unui sistem de salarizare care să prevadă timpul alocat de cadrele didactice dezvoltării personale ca timp de lucru și să fie prevăzut un timp minim per săptămână pe care un cadru didactic trebuie să-l aloce dezvoltării personale.

6. Promovarea comunităților de practică și învățare (cu tot cu insrtumente de lucru în cadrul comunității) ca posibilitate de formare continuă în cadrul unei școli sau a unei localități. Ceea ce ar facilita formarea autonomă și imediată ce utilizează potențialul local și care este mai accesibilă (temporal, spațial și financiar).

7. Pe termen mediu și lung profesorii ar trebui să aibă mai multă libertate în a decide curricula de comun acord cu elevii și profesorii. Acest drept iar responsabiliza mai mult și ar contribui la creșterea încrederii profesionale și în consecință a imaginii profesiei. Pentru început acest drept poate fi ca o posibilitate la alegere pentru acei profesori care vor și se simt în stare, ceea ce ar forma practici și exemple pentru ceilalți.

8. Evaluarea cadrelor didactice să servească, în primul rând, drept bază pentru formare și/sau recalificare și nu doar pentru sancționare.