Proiectul HG privind mоdifсаrеа Anexei nr.1 la Hotărârea Guvernului nr. 381/2019 cu privire la aprobarea Programului național în domeniile cercetării și inovării pentru anii 2020-2023 și a Planului de acțiuni privind implementarea acestuia

Orice reformă propusă poate funcționa în practică doar dacă este însoțită de o finanțare adecvată, iar dezvoltarea științei în condițiile în care finanțarea este diminuată duce la catastrofă. În termeni lungi va conduce la dispariția treptată a capitalului științific uman național. Doar pentru a menține știința (nemaivorbind de creșterea potențialului științific) este obligatorie creșterea treptată a finanțării cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare. Abordarea din start eronată a finanțării științei cu 60% prin concurs și 40% finanțare instituțională nu va conduce la dezvoltarea științei, mai mult, nu va fi capabilă cel puțin să mențină capacitatea existentă: vor dispărea școli științifice existente (pentru crearea cărora este nevoie de decenii de investiții); știința va deveni neatractivă pentru tineri. Drept rezultat este evident riscul dispariției chiar a unor domenii științifice iar goana după „proiecte” și „proiecțele” (finanțarea concurențială) – vital necesare pentru supinirea salariului decent de existență (a „unei bucăți zilnice de pâine”) va conduce la grave carențe în cercetarea științifică fundamentală. Soluții: pentru a păstra potențialului științific național cel puțin la nivelul existent este necesar revederea ponderii procentuale a alocărilor pentru finanțarea instituțională care trebuie să fie absolut independență de rezultatele concursurilor de proiecte și, totodată, trebuie să fie mai mare decat finanțarea obținută prin concursul programelor de stat.