REGLEMENTARE TEHNICĂ

„CRITERII DE PLANIFICARE ŞI COORDONARE ALE FRECVENŢELOR RADIO DIN SERVICIUL FIX ŞI MOBIL ÎN BANDA 29,7 MHz-3 GHz”

RT 3837070-006.

 

1. 1.     DOMENIUL DE APLICARE

 

     Elaborarea Reglementării Tehnice „Criterii de planificare şi cordonare ale frecvenţelor radio din serviciul fix şi mobil în banda 29,7 MHz-3 GHz””  (ulterior- RT) sa efectuat cu scopul armonizării utilizării spectrului de frecvenţe radio în sectorul civil al Republicii Moldova cu utilizarea europeană .

RT stabileşte criterile de planificare şi cordonare ale frecvenţelor radioelectrice în serviciul de radiocomunicaţii fix şi mobil în banda 29,7 MHz-3 GHz.

Serviciile Fix şi Mobil Terestru guvernamentale nu vor fi puse sub incidenţa dispoziţiilor prezentei RT.

 

2. TERMINOLOGIE  

 

Perturbaţii prejudiciabile - este considerată ca perturbaţie prejudiciabilă orice emisie care cauzează degradări serioase în calitatea traficului unui serviciu de radiocomunicaţii, sau care în mod repetat perturbă sau întrerupe acel serviciu prin depăşirea nivelului maxim admisibil pentru câmpul perturbator, specificat pentru Serviciul Mobil Terestru în Anexa 1, sau în cazul Serviciului Fix, prin depăşirea pragului degradării maxime admisibile  specificat în Anexa 2.

 

Administraţie afectată - prin Administraţie afectată se înţelege orice Administraţie ce deţine staţii radioelectrice susceptibile de a fi deranjate de perturbaţii prejudiciabile, cauzate de utilizarea planificată a unei frecvenţe, sau deţine staţii radioelectrice care pot cauza perturbaţii prejudiciabile unei staţii de recepţie planificate a Administraţiei care a făcut solicitarea.

 

 

3. CRITERII   DE  CALCUL ŞI  PLANIFICARE  ALE  FRECVENŢELOR

 

 

3.1. Determinarea nivelului de câmp perturbator pentru Serviciul Mobil Terestru

 

1        Generalităţi

 

1.1            Nivelul câmpului perturbator pentru Serviciul Mobil Terestru se determină prin metodă de calcul, care corespunde Recomandărilor ITU-R P.1546 şi ţine cont de aspecte ale coordonării de frecvenţe.

1.2            Dacă nu există nici un obstacol în prima zonă Fresnel atunci nivelul de câmp va fi calculat utilizând atenuarea de spaţiu liber. Formulele pentru calculul zonei Fresnel şi nivelului de câmp în spaţiul liber sunt date în Apendicele 1.

1.3     Nivelul câmpului perturbator în punctul de recepţie este determinat cu ajutorul curbelor de propagare.

Pentru semnale cu un raport emisie / non-emisie mai mic de 1:10 şi un timp de repetiţie a ciclului depăşind 30 de secunde, se vor aplica curbele pentru 10% din timp (fără purtătoare continuă). În celelalte cazuri se vor utiliza curbele ce corespund 1% din timp (cu purtătoare continuă).

1.4     Pentru sistemele armonizate care utilizează spectrul armonizat vor fi folosite doar 10% din timp.

 

2.      Consideraţii pentru diferite situaţii de producere a perturbaţiilor

 

În practică, diferitele situaţii de producere a perturbaţiilor vor necesita diferite metode de calcul.

2.1            O staţie de bază sau o staţie fixă cauzează perturbaţii unei alte staţii de bază sau unei staţii fixe

Pentru a proteja staţia de bază sau staţia fixă de o nouă staţie ce urmează a fi instalată în ţara vecină, nivelul de câmp perturbator va fi determinat în punctul de amplasare a staţiei radioelectrice afectate.

2.2            O staţie de bază sau o staţie fixă cauzează perturbaţii unei staţii mobile

Pentru a proteja staţiile mobile de o staţie de bază sau o staţie fixă, nivelul de câmp perturbator va fi determinat în cel mai apropiat punct al marginii zonei de operare a staţiilor mobile.

 

2.3            O staţie mobilă cauzează perturbaţii unei alte staţii mobile

Pentru a proteja staţiile mobile una în raport cu alta, nivelul de câmp perturbator ce trebuie determinat va fi calculat prin intermediul lungimii traseului de propagare dintre cele mai apropiate puncte faţă de marginile zonelor de operare ale staţiilor mobile.

2.4            O staţie mobilă cauzează perturbaţii unei staţii de bază sau unei staţii fixe

Pentru a proteja o staţie de bază sau o staţie fixă de o staţie mobilă, nivelul de câmp perturbator va fi determinat la nivelul marginii zonei de operare a staţiei mobile, cea mai apropiată de amplasamentul staţiei de bază sau al staţiei fixe afectate.

2.5            Amplasare presupusă a staţiei mobile

Ca o  excepţie la dispoziţiile din paragrafele 2.2, 2.3 şi 2.4, sunt cazurile în care operarea unei staţii mobile dintr-un anumit loc cauzează / suferă de un nivel de câmp perturbator superior celui din locuri situate la marginea zonei de operare, caz pentru care se va lua ca bază de calcul locul de operare în cauză.

Ca excepţie la dispoziţiile 2.2, 2.3 şi 2.4, în cazul în care raza zonei de operare este intersectată de linia de frontieră în direcţia staţiei afectate, poziţia staţiei mobile este limitată la linia de frontieră.

 

3.      Factori ce trebuie luaţi în considerare

 

Precizia în determinarea nivelului de câmp perturbator în punctul de recepţie depinde într-o mare măsură de măsură depinde de  condiţiile “de facto” de-a lungul traseului de propagare şi de caracteristicile tehnice ale staţiei de emisie şi de recepţie. Precizia de calcul al nivelului de câmp creşte în măsura în care se ţine seama de condiţiile specifice.

În vederea asigurării reciprocităţii caluclelor de-a lungul traseului de propagare pentru teren înclinat, profilul utilizat pentru calculele ulterioare va avea la bază linia ce uneşte înălţimile de teren ale amplasamentelor de emisie şi recepţie.

Interdependenţa dintre parametri q şi h1 este rezumată în următorul tabel. Corecţia Dh este luată în considerare pentru toate cazurile, pentru factorul de corecţie în funcţie de unghiul de degajare se vor aplica numai valori negative.

 

 

heff Tx	Heff Rx	Utilizează qTx	Utilizează qRx	h1
≥3m	≥3m	Y	Y	h1 = heff Tx * heff Rx / 10m
≥3m	<3m	Y	Y	h1 = heff Tx * 0.3
<3m	≥3m	Y	Y	h1 = heff Rx * 0.3
<3m	<3m	Y	Y	h1 = 1m
ML	≥3m	N	Y	h1 = hm * heff Rx / 10m
ML	<3m	N	Y	h1 = hm * 0.3
≥3m	ML	Y	N	h1 = hm * heff Tx / 10m
<3m	ML	Y	N	h1 = hm * 0.3
ML	ML	N	N	h1 = hm Tx * hm Rx / 10m
≥3m	Linie de coordonare	Y	N	h1 = heff Tx * h2 / 10m
<3m	Linie de coordonare	Y	N	h1 = h2 * 0.3
ML	Linie de coordonare	N	N	h1 = hm  * h2 / 10m

 

unde	q Tx	Unghiul de degajare la nivelul amplasamentului emiţătorului[1]
	q Rx	Unghiul de degajare la nivelul amplasamentului receptorului1
	h1	înălţimile efective ale antenei pentru curbele din Anexa 3
	heff Tx	Înălţimea efectivă a antenei de emisie
	heff Rx	Înălţimea efectivă a antenei de recepţie
	h2	Înălţimea antenei de recepţie
	ML	Staţie mobilă (4D > 0)

 

h_m rezultă din valoarea de câştig a înălţimii antenei mobile. Dacă lipseşte sau este sub 3 m se consideră 3 m. 

Valoarea lui h1 este determinată prin utilizarea tabelului anterior. Procesul de interpolare şi extrapolare este prezentat în Apendicele 2.

 

Următorii factori vor fi luaţi în considerare:

 

3.1   Unghiul de degajare a terenului

 

Dacă terenul dintre staţia de emisie şi locul de recepţie este caracterizat de denivelări, nivelul de câmp perturbator determinat pentru locul de recepţie va fi corectat. Unghiul de degajare va fi determinat pentru o distanţă maximă de 16 km (vezi Apendicele 4). Factorii de corecţie pentru diferite unghiuri de degajare sunt indicate în Apendicele 4 pentru un domeniu cuprins între 0° şi +40°.

Dacă distanţa dintre emiţător şi receptor este mai mică decât 16 km, atunci factorul de corecţie al unghiului de degajare este calculat prin formula:

 

D = D (d) * d / 16

 

D (d):	Factorul de corecţie datorat unghiului de degajare calculat pentru distanţa dintre emiţător şi receptor
D :	Factorul de corecţie datorită unghiului de degajare
d :	Distanţa dintre emiţător şi receptor

 

 

3.2   Înălţimea eficientă a antenei

 

Înălţimea eficientă a unei antene h_eff este definită ca înălţimea deasupra nivelului mediu al terenului pe o distanţă cuprinsă între 1 şi 15 km din punctul de pornire pe direcţia punctului final:

 

h_eff = hn - hm

 

Unde	heff =	Înălţimea eficientă a antenei în metri
	Hn =	Înălţimea fizică a antenei deasupra nivelului mării în metri
	Hm =	Înălţimea medie a terenului în metri

 

 

                                      d/15                                                  d>=15

                                                                                              d< 15

 

Înălţimea medie a terenului hm este calculată prin intermediul următoarei formule:

 

 

 

Pentru hi, înălţimea la (1000 + i * 100) metri din punctul de plecare pe direcţia punctului final luat în considerare.

Dacă lungimea traseului dintre punctul de plecare şi punctul final este mai mică de 15 km, atunci se vor lua în considerare numai eşantioanele de înălţime de la d/15.

 

3.2.1 Înălţimea eficientă a antenei de emisie

 

Înălţimea eficientă a antenei de emisie (h _{eff Tx}) este definită ca înălţimea deasupra nivelului mediu al terenului pentru domeniul definit la paragraful 3.2 de la emiţător pe direcţia punctului de recepţie.

 

Înălţimea eficientă a antenei de emisie trebuie luată în considerare pentru calculul luii h1 (conform cu tabelul din paragraful 3).

 

3.2.2 Înălţimea eficientă a antenei de recepţie

 

Înălţimea eficientă a antenei de recepţie (h _{eff Rx}) este definită ca înălţimea deasupra nivelului mediu al terenului pentru domeniul definit la paragraful 3.2 de la receptor pe direcţia punctului de emisie.

Înălţimea echivalentă a antenei de recepţie trebuie luată în considerare pentru calculul lui h1 (conform cu tabelul din paragraful 3).

 

3.3   Denivelarea terenului Dh

 

Denivelarea terenului este definită după cum urmează, depinzând de distanţa d dintre emiţător şi receptor. Factorii de corecţie pentru denivelarea terenului nu vor fi aplicaţi pentru căile de propagare maritimă.

 

Pentru d < 10 km:

 

Pentru distanţe mai mici de 10 km nu se va lua în considerare denivelarea terenului

 

Pentru 10 km = d = 50 km:

 

 

d₁ = 4,5 km

d₄ = d - 4,5 km

 

Pentru d > 50 km:

 

Denivelarea terenului Dh este definită ca diferenţa dintre înălţimile ce depăşesc cu 10 %  şi respectiv 90 % înălţimile terenului măsurate pe o distanţă cuprinsă între 4,5 km şi 25 km precum şi între d - 25 km şi d - 4,5 km de la emiţător pe direcţia punctului de recepţie.

 

 

d₁ = 4,5 km

d₂ = 25 km

d₃ =d - 25 km

d₄ = d - 4,5 km

Curbele de propagare pentru traseele de propagare terestre sunt bazate pe Dh = 50 m. Dacă mărimea denivelării terenului este diferită de Dh = 50 m, atunci vor trebui aplicaţi factori de corecţie pentru nivelurile de câmp perturbator deduse din curbele de propagare. Factorii de corecţie corespunzători sunt daţi în Apendicele 3. Dacă distanţa dintre emiţător şi receptor este mai mare de 200 km, atunci se va utiliza valoarea pentru d = 200 km.

3.4        Factorul de corecţie pentru frecvenţe

Curbele de propagare, corecţiile privind unghiul de degajare şi denivelarea terenului se aplică doar pentru frecvenţele de 100 MHz, 600 MHz şi 2 GHz. Pentru alte frecvenţe, sunt necesare inter- sau extrapolările în conformitate cu Apendicele 2.

 

3.5   Diagrama antenei

Dacă sunt utilizate antene directive sau reglate ca antene pentru emisie pentru o staţie fixă sau pentru o staţie de bază care provoacă perturbaţii, atunci aceşti factori vor fi luaţi în considerare pentru determinarea nivelului de câmp de perturbaţie. În cazul antenelor directive, unghiul de orientare este considerat în sensul acelor de ceasornic.

Dacă sunt utilizate antene directive sau reglate pentru recepţie, atunci câştigul antenei de recepţie pe direcţia emisiei perturbatoare va fi dedusă din nivelul maxim admisibil pentru câmpul perturbator.

Anexa 6 conţine diagramele mai multor antene directive tipice. Aceste diagrame vor fi utilizate pentru a deduce scăderea puterii maxime aparent radiate relativ la punctul de recepţie, sau reducerea semnalului perturbator la receptor.

 

3.6   Propagarea pe trasee mixte

Atunci când traseele de propagare traversează zone cu caracteristici diferite de propagare, se va utiliza următoarea metodă, care ţine cont de caracteristicile diferitelor părţi ale traseului:

a)                În cazul unui procentaj de timp < 10%, se va utiliza următoarea procedură pentru calculul nivelului de câmp pentru traseele ce trec dintr-o zonă terestră într-o zonă maritimă:

E_m,t = E_l,t + A (E_s,t – E_l,t)

 

unde	Em,t	Nivelul de câmp pentru trasee mixte pentru  t% din timp
	El,t	Nivelul de câmp pentru un traseu terestru de lungime egală cu cea a traseului mixt pentru t% din timp
	Es,t	Nivelul de câmp pentru un traseu maritim de lungime egală cu cea a traseului mixt pentru t% din timp
	A	Factorul de interpolare aşa cum este dat în figură

 

b)        La un procentaj de timp > 10%, se va utiliza următoarea procedură:

 

 

 

Unde:	Em,t	Nivelul de câmp pentru un traseu de propagare mixt pentru  t% din timp
	Ei,t	Nivelul de câmp pentru un traseu terestru de lungime egală cu cea a traseului mixt pentru t% din timp
	Di	Lungimea traseului în zona i şi
	DT	Lungimea întregului traseu.

 

 

Apendicele 1 la la Compartimentul 3.1

 

 

 

 

 

Figura 1. Zona Fresnel

 

Calcularea primei zone Fresnel:

 

        

Zona Fresnel

 

 

l reprezintă lungimea de undă. Alte simboluri sunt descrise în Figura 1. Toate valorile trebuie să fie completate în formule în unităţi de bază (traseele în metri, frecvenţa f în Hertz-i).

 

Calcularea nivelului de câmp pentru spaţiul liber

 

        

Unde:      (d în km)

 

 

 

Apendicele 2 la la Compartimentul 3.1

 

1. _1.        Inter- sau extrapolarea nivelului de câmp în conformitate cu h₁

 

            10m≤ h₁≤3000m

             

Dacă h₁ are exact una dintre valorile 10, 20, 37,5, 75, 150, 300, 600 sau 1200 m nivelul de câmp poate fi citit direct din curbele de la Anexa 3. Altfel, nivelul de câmp trebuie inter- sau extrapolat conform cu următoarea formulă:

 

E = E_inf + (E_sup-E_inf)log(h₁ /h_inf) / log (h_sup / h_inf)

 

Unde:

h_inf:             600 m dacă h₁ > 1200 m, altfel înălţimea nominală efectivă cea mai apropiată este sub h₁

h_sup             1200 m dacă h₁ > 1200 m, altfel înălţimea nominală efectivă cea mai apropiată depăşeşte h₁

E_inf                       valoarea nivelului de câmp pentru h_inf la distanţa cerută

E_sup             valoarea nivelului de câmp pentru E_sup la distanţa cerută

 

h₁ este limitat la 3000 m, iar nivelul de câmp este limitat la valoarea nivelului de câmp pentru spaţiul liber.

 

            0 m≤ h₁≤10 m

 

Procedeul de extrapolare a nivelului de câmp  la distanţa cerută d [km], unde h₁ are valori cuprinse între 0 şi 10 m este bazat pe distanţele în km până la orizont fără a lua în considerare denivelarile pământului, scrise ca unde h este valoarea cerută pentru înălţimea antenei h₁ în metri.

Pentru d< d_H (h₁) nivelul câmpului este dat de curba pentru înălţimea de 10 metri la distanţa orizontului plus ∆E, unde ∆E reprezintă diferenţa dintre nivelul de câmp pentru curba pentru înălţimea de 10 m la distanţele d şi h₁ până la orizont.

Pentru d≥ d_H (h₁) nivelul de câmp este dat de curba pentru înălţimea de 10 m la distanţa ∆E dincolo de orizont, unde ∆E reprezintă diferenţa dintre d şi h₁ distanţa până la orizont.

Aceasta poate fi exprimată prin următoarea formulă unde E₁₀(d) reprezintă nivelul de câmp exprimat în dBµV/m pentru curba corespunzătoare înălţimii de 10 m la o distanţă d [km]:

 

E = E10(dH(10)) + E10(d) – E10(dH(h1))                            dBµV/m      d < dH(h1)

 

E = E10(dH(10) + d – dH(h1))                                   dBµV/m      d ≥dH(h1)

 

 

Dacă ultima ecuaţie d_H(10)) + d - (d_H(h₁) depăşeşte 1000 km, chiar şi dacă d ≤ 1000 km, E₁₀ se poate deduce din extrapolarea liniară pentru logaritmul funcţie de distanţă al curbei, din:

 

E₁₀ =E_inf + (E_sup-E_inf) log(d / D_inf) / log(D_sup / D_inf)

 

Unde:

 

     D_inf:             penultima distanţă din tabel [km]

        D_sup                     ultima distanţă din tabel [km]

        E_inf                       valoarea nivelului de câmppentru penultima distanţă din tabel [m]

     E_sup                      valoarea nivelului de câmppentru ultima distanţă din tabel [m]

 

1. 2.     Interpolarea nivelului de câmp ca funcţie a distanţei

 

Figura din Anexa 3 indică nivelul de câmp reprezentat în funcţie de distanţa d [km] cu valori cuprinse între 1 şi 1000 km. Interpolarea distanţei nu este necesară dacă nivelul de câmp poate fi stabilit direct din aceste grafice. Pentru valori intermediare ale d, interpolarea se realizează conform cu următoarea formulă:

 

E = E_inf + (E_sup-E_inf)log(d / d₁) / log (d_sup / d_inf)      dBµV/m

 

Unde:

 

d:           distanţa pentru care este necesară predicţia

d_inf:                  cea mai apropiată distanţă din tabel mai mică decât d

d_sup                              cea mai apropiată distanţă din tabel mai mare decât d

E_inf                               valoarea nivelului de câmppentru d_inf

E_sup              valoarea nivelului de câmppentru d_sup

 

Atunci când d < 1 km, ar trebui calculată valoarea nivelului de câmp pentru spaţiul liber.

 

1. 3.     Inter- sau extrapolarea nivelului de câmp ca funcţie de frecvenţă

 

Valorile nivelului de câmp pentru o frecvenţă dată trebuie interpolate între valorile pentru frecvenţa nominală-100, 600 şi 2000 MHz. Pentru frecvenţe sub 100 MHz sau peste 2000 MHz, interpolarea trebuie înlocuită cu extrapolarea valorilor de la cele mai apropiate două frecvenţe nominale.

 

Formula utilizată este:

 

         E = E_inf + (E_sup-E_inf)log(f / f_inf) / log (f_sup / f_inf) dBµV/m

Unde:

f:                frecvenţa pentru care este necesară predicţia          [MHz]

f_inf:               o frecvenţă nominală mai mică (100 MHz dacă f < 100 Mhz, 600 MHz dacă f > 2000 MHz)

f_sup                        o frecvenţă nominală mai mare (600 MHz dacă f < 100 Mhz, 2000 MHz dacă f > 2000 MHz)

E_inf                       valoarea nivelului de câmppentru f_inf

E_sup                     valoarea nivelului de câmppentru f_sup

 

Apendicele 3 la la Compartimentul 3.1

 

Curbele pentru factorul de corecţie a atenuării

 

Apendicele 3 include curbele pentru factorul de corecţie în funcţie de denivelările de teren ∆h pentru frecvenţe de 100 MHz (figura 2), 600 MHz (figura 3) şi 2000 MHz (figura 4).

 

 

Figura 2.  Curbele pentru factorul de corecţie la 100 MHz

 

Figura 3. Curbele pentru factorul de corecţie la 600 MHz

 

 

 

Figura 4.  Curbele  factorului de corecţie pentru 2000 MHz

 

 

 

Valoarea factorilor de corecţie în funcţie de ∆h [dB]

 

100 MHz			600 MHz		2000 MHz
∆h [m]	50 km	200 km	50 km	200 km	50 km	200 km
10	-7.0	-3.0	-10.0	-5.0	-10.0	-5.0
20	-4.0	-2.0	-6.0	-3.0	-6.0	-3.0
30	-2.5	-1.5	-3.0	-2.0	-3.0	-3.0
50	0.0	0.0	0.0	0.0	0.0	0.0
80	3.0	2.0	4.0	2.0	5.0	2.5
100	5.0	3.0	7.0	3.5	8.7	4.3
150	8.0	4.5	10.0	5.0	12.4	6.2
300	14.0	7.0	20.0	10.0	24.8	12.4
500	19.0	9.5	28.0	13.0	34.7	16.1

 

 

Inter- sau extrapolarea factorului de corecţie în funcţie de denivelările de teren ca funcţie de frecvenţă

 

Factorul de corecţie pentru denivelările de teren pentru o frecvenţă dată trebuie interpolat între valorile pentru frecvenţa nominală-100, 600 şi 2000 MHz. Pentru frecvenţe sub 100 MHz sau peste 2000 MHz, interpolarea trebuie înlocuită cu extrapolarea valorilor de la cele mai apropiate două frecvenţe nominale.

 

Formula utilizată este:

 

         C = C_inf + (C_sup-C_inf) log(f / f_inf) / log (f_sup / f_inf)

 

Unde:

f:                frecvenţa pentru care este necesar factorul de corecţie MHz]

f_inf:               o frecvenţă nominală mai mică (100 MHz dacă f < 100 Mhz, 600 MHz dacă f > 2000 MHz)

f_sup                        o frecvenţă nominală mai mare (600 MHz dacă f < 100 MHz, 2000 MHz dacă f > 2000 MHz)

C_inf                      valoarea nivelului de câmppentru f_inf

C_sup                    valoarea nivelului de câmppentru f_sup

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Apendicele 4 la Compartimentul 3.1

 

Factorul de corecţie pentru unghiul de degajare a terenului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Figura 5.  Unghiul de degajare a terenului

 

 

 

 

 

 

 

Figura 6.  Corecţia pentru unghiul de degajare a terenului

 

Figura 6 este dată cu titlu informativ. Corecţia în conformitate cu unghiul de degajare a terenului se calculează după cum următoarea formulă:

 

Pentru distanţe mai mari sau egale cu 16 km

 

Pentru 100 MHz ecuaţia este:

 

 

 

unde:

 

Valori limită:  0 dB pentru unghiuri mici şi -32 dB la 40°.

 

Pentru 600 MHz ecuaţia este:

 

 

unde:

 

Valori limită : 0 dB pentru unghiuri mici şi -35 dB la 40°.

 

Pentru 2000 MHz ecuaţia este:

 

 

 

Valori limită : 0 dB pentru unghiuri mici şi -36 dB la 40°.

 

Pentru distanţe până la 16 km

 

Corecţie = corecţia calculată mai sus * d / 16 km.

 

 

Inter- sau extrapolarea unghiului de degajare a terenului ca funcţie de frecvenţă

 

Factorul de corecţie pentru unghiul de degajare a terenului pentru o frecvenţă dată trebuie interpolat între valorile pentru frecvenţa nominală-100, 600 şi 2000 MHz. Pentru frecvenţe sub 100 MHz sau peste 2000 MHz, interpolarea trebuie înlocuită cu extrapolarea valorilor de la cele mai apropiate două frecvenţe nominale.

Formula utilizată este:

 

     TCA_c = TCA_C_inf + (TCA_C_sup-TCA_C_inf) / log(f / f_inf) / log (f_sup / f_inf)

 

Unde:

f:                frecvenţa pentru care este necesară predicţia [MHz]

f_inf:               o frecvenţă nominală mai mică (100 MHz dacă f < 100 MHz, 600 MHz dacă f > 2000 MHz)

f_sup                        o frecvenţă nominală mai mare (600 MHz dacă f < 100 MHz, 2000 MHz dacă f > 2000 MHz)

TCA_C_inf       factorul de corecţie pentru unghiul de degajare a terenului pentru f_inf

TCA_C_sup    valoarea nivelului de câmppentru f_sup

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3.2.   DETERMINAREA ATENUĂRII  DE  BAZĂ  A  TRANSMISIUNII  ÎN SERVICIUL FIX

 

 

Procedura de predicţie pentru evaluarea atenuării de bază a  transmisiunii este următoare:

 

1      Introducere

Procedura de predicţie descrisă în acest capitol este bazată pe Recomandarea ITU-R P.452-9. Această procedură se poate aplica pentru legăturile de radio releu ce operează în domeniul de frecvenţe de la aproximativ 0,7 GHz la 30 GHz.  Această metodă include un set complementar de modele de propagare, care asigură că predicţiile cuprind toate mecanismele de propagare semnificative, relevante pentru perturbaţiile pe termen lung. Metodele de analiză a caracteristicilor radio-meteorologice şi topografice ale traseului de propagare sunt furnizate astfel încât predicţiile vor putea fi elaborate pentru orice traseu de perturbaţie practic posibilă care se încadrează în această procedură.

Predicţia este realizată în patru paşi ce sunt descrişi în secţiunile 3, 4, 5 şi 6.

 

2      Baze pentru modelele utilizate în procesul predicţiei

Se presupune că o perturbaţie semnificativă pe un procentaj redus de timp (termen scurt) nu poate deteriora performanţele şi capacitatea transmisiunii şi de aceea mecanismele de propagare pentru perturbaţiile pe termen scurt nu vor fi incluse în procedura de predicţie. În consecinţă numai perturbaţiile pe termen lung vor fi luate în considerare şi de aceea procentajul de timp, pentru care atenuarea de bază a transmisiunii calculate nu este depăşită, se consideră a fi de 20%. În conformitate cu aceasta, procedura utilizează treii modele de propagare, după cum urmează:

–   cu vizibilitate (include amplificarea semnalului ca urmare a efectelor de trasee multiple de propagare şi a efectelor de focalizare);

–   cu difracţie (include cazurile de teren neted, teren denivelat şi cel al sub-căilor de propagare);

–   cu difuzie troposferică.

În funcţie de tipul traseului de propagare, care este determinat printr-o analiză a profilului traseului, se va aplica unul sau mai multe dintre aceste modele pentru a se asigura predicţia necesară a atenuării de bază a transmisiunii.

Modelele de predicţie a propagării evaluează distribuţia medie anuală a atenuării transmisiunii de referinţă.

Se vor adopta valori comune în cazul când caracteristicile radio-meteorologice şi topografice ale terenului ce aparţine ţărilor semnatare par să fie similare. Aceste valori vor fi date pentru următorii parametrii:

 

D N :	Gradientul vertical mediu al indicelui de refracţie radio pentru cel mai de jos kilometru al atmosferei, (unităţi /km) = 45
N0:	Indicele de refracţie la nivelul mări, (unităţi N)= 325
p :	Presiunea   = 1013 hPa
t :	Temperatura   = 15 °C

 

3      Pasul 1 al procedurii de predicţie: Pregătirea datelor de intrare

Datele de bază de intrare necesare pentru procedură sunt indicate în Tabelul 1. Toate celelalte informaţii necesare sunt deduse din aceste date conform procedurii.

Tabelul 1

Datele de bază de intrare

 

 

 

4      Pasul 2 al procedurii de predicţie: datele radio-meteorologice

Valorile parametrilor radio-meteorologici, care trebuie să fie determinaţi în mod comun pentru toate ţările din vestul, sudul şi centrul Europei, sunt date în paragraful 2. În procedura de predicţie trebuie evaluat procentajul de timp pentru care gradientul vertical al indicelui de refracţie  b0 (%) depăşeşte 100 de unităţi N / km în primii 100 metri ai atmosferei joase. Acest parametru este utilizat pentru a estima incidenţa relativă a unei propagări anormale dezvoltate pe deplin la latitudinea luată în considerare. Valoarea lui b0 utilizată este cea corespunzătoare latitudinii centrale a traseului de propagare. Punctul de incidenţă a propagării anormale, b0 (%), pentru centrul căii de propagare se va determina prin formula:

 

 

 

Unde
	j	Latitudinea, în grade, a centrului traseului de propagare, care este mai mică de 70° şi mai mare de  -70°

Parametrul m1 depinde de măsura în care traseul de propagare este deasupra solului (din interiorul uscatului şi / sau al regiunilor de coastă) şi deasupra apei, fiind dat de:

 

 

unde valoarea lui  m1 va fi limitată la  m1 £1, cu:

 

 

unde:
	dtm	Cea mai lungă secţiune continuă a traseului (în interiorul uscatului şi în regiunile de coastă) pe calea de pe cercul mare (km)
	dlm	Cea mai lungă secţiune continuă în interiorul uscatului pe traseul de pe cercul mare (km)

 

Zonele radio-climatice utilizate pentru derivatele dtm şi dlm sunt definite în Tabelul 2.

 

 

 

Tabelul 2

Zonele radio-climatice

 

Tipul zonei	Cod	Definiţie
Regiune de coastă	A1	Zonele regiunilor de coastă şi ale litoralului, acestea reprezentând uscatul din vecinătatea mării până la o altitudine de 100 m relativ la nivelul mării sau al apei, dar limitat la o distanţă de 50 km de ce mai apropiată zonă maritimă. Dacă nu sunt disponibile date precise pentru 100 m se vor utiliza valori aproximative
În interiorul uscatului	A2	Toată regiunea terestră, cu excepţia regiunilor de coastă şi a zonelor de litoral definite mai sus sub numele de “regiune de coastă”
Mare	B	Mări, oceane şi alte acumulări mari de ape (cum ar fi cele care acoperă un cerc cu cel puţin 100 km diametru).

 

 

Raza efectivă a pământului

Factorul razei medii efective a pământului k50 pentru calea de propagare se va determina astfel:

 

Luînd în consideraţie că raza reală a pământului este de 6 371 km şi indicele mediu de refracţie radio D N (unităţi N / km) pentru vestul, sudul şi centrul Europei este 45, valoarea medie a razei pământului poate fi determinată din:

 

 

5       Pasul 3 al procedurii de predicţie: Analiza profilului topografic al căii

Valorile pentru numărul de parametri ai traseului necesari pentru calcule sunt indicate în Tabelele 3 şi 4; ele vor fi calculate cu ajutorul unei analize iniţiale a profilului topografic al traseului bazat pe valoarea lui  ae dată prin formula (6). Pentru analiza profilului căii este necesar un profil al înălţimilor deasupra nivelului mării de-a lungul traseului. O dată analizat profilul în cauză, traseul va fi clasificat în una dintre cele trei categorii geometrice indicate în Tabelul 5.

 

Tabelul 3

Valorile parametrilor deduşi din analiza profilului traseului

 

Tipul căii	Parametru	Descriere
Trans-orizont	D	Distanţa traseului de-a lungul cercului mare (km)
Trans-orizont	dlt, dlr	Distanţa dintre antena de emisie şi orizontul ei, respectiv de recepţie şi orizontul ei (km)
Trans-orizont	qt, qr	Unghiul de elevaţie a orizontului pentru emisie, respectiv pentru recepţie (mrad)
Trans-orizont	q	Distanţa unghiulară a traseului (mrad)
Toate	hts, hrs	Înălţimea centrului antenei deasupra nivelului mediu al mării (m)
Toate	db(1)	Lungimea totală a secţiunilor traseului deasupra apei (km)
Toate	w(1)	Fracţiunea din traseul total deasupra apei:                                   w = db /d                                     (7) unde d este distanţa pe cercul mare (km) Pentru traseele de propagare situate în întregime deasupra uscatului: w = 0
Trans-orizont	dct(1)	Distanţa de la primul terminal (sursa de perturbaţii) la coastă de-a lungul traseului de perturbaţie pe cercul mare (km)
Trans-orizont	dcr(1)	Distanţa corespondentă pentru a doua staţie (cea perturbată) (km)
(1) Aceşti parametri sunt necesari numai când traseul are una sau mai multe secţiuni deasupra  apei.    Valorile exacte ale lui dct şi dcr sunt importante numai dacă dct şi dcr £ 5 km. Dacă în unul sau în ambele cazuri distanţele depăşesc în mod evident 5 km, este suficient să se înregistreze situaţia pentru condiţia de > 5 km.     Puţine trasee de perturbaţie vor avea, de fapt, nevoie de o evaluare detaliată a acestor doi parametri.

 

Tabelul 4

Definiţia parametrilor profilului căii

 

Parametru	Descriere
ae	Raza efectivă a pământului (km)
d	Distanţa pe cercul mare (km)
di	Distanţa pe cercul mare a celui de al i-lea punct de teren faţă de perturbator (km)
dii	Distanţa incrementală pentru datele regulate de profil al căii(km)
f	Frecvenţa (GHz)
l	Lungimea de undă (m)
hts	Înălţimea antenei perturbatoare (m) deasupra nivelului mediu al mării (amsl)
hrs	Înălţimea antenei perturbate (m) deasupra nivelului mediu al mării(amsl)
qt	Unghiul de elevaţie faţă de orizont deasupra orizontului local (mrad), măsurat de la antena perturbatoare
qr	Unghiul de elevaţie faţă de orizont deasupra orizontului local (mrad), măsurat de la antena perturbată
q	Distanţa unghiulară a căii (mrad)
hst	Înălţimea suprafeţei planului terestru neted (amsl) pentru amplasamentul staţiei perturbatoare (m)
hsr	Înălţimea suprafeţei planului terestru neted (amsl) pentru amplasamentul staţiei perturbate (m)
hi	Înălţimea celui de al i-lea  punct al terenului amsl (m) NOTA 1 –     h0 : înălţimea terenului staţiei perturbatoare hn : înălţimea terenului staţiei perturbate
hm	Denivelarea terenului (m)
hte	Înălţimea efectivă a antenei perturbatoare (m)
hre	Înălţimea efectivă a antenei perturbate (m)

 

Tabelul 5

Clasificarea căilor de perturbaţie şi modelele de propagare necesare

 

 

5.1 Construirea profilului traseului

Fiind date coordonatele geografice ale staţiei perturbatoare (jt, yt) şi ale staţiei perturbate (jr, yr), vor fi deduse înălţimile terenului (deasupra nivelului mediu al mării) de-a lungul traseului cercului mare pe baza informaţiei extrase dintr-o bază de date topografice sau de pe o hartă corespunzătoare la scară mare. Rezoluţia distanţei preferate a profilului este cea dată printr-un număr întreg de paşi de 0,1 km. Profilul va include înălţimile terenului având ca punct de start staţia perturbatoare şi ca punct final staţia perturbată. La valorile înălţimilor de-a lungul căii va fi adăugată valoarea curburii pământului, bazată pe valoarea lui ae dată prin ecuaţia (6).

În cazul acestei Anexe, punctul de pe profilul căii ce corespunde staţiei perturbatoare se consideră a fi punctul 1 şi punctul ce corespunde staţiei perturbate se consideră a fi punctul n. Astfel profilul traseului este compus din n puncte. Figura 7 oferă exemplul unui profil de traseu de propagare cu înălţimi ale terenului deasupra nivelului mediu al mării şi prezentând diferiţi parametri legaţi de terenul real.

Tabelul 4 defineşte parametrii utilizaţi sau calculaţi în cursul analizei profilului topografic.

Lungimea traseului, d (km), trebuie să fie calculată conform cu formulele pentru distanţa de pe cercul mare.

 

 

Figura7. Exemplu de profil de cale transorizontală

5.2      Clasificarea traseului

 

Profilul traseului va fi  utilizat în continuare pentru a clasifica traseul în una dintre cele trei categorii geometrice bazate pe raza efectivă a pământului, ae. Categoriile de trasee de perturbaţie sunt date în Tabelul 5.

 

5.2.1 Pasul 1 al clasificării: test pentru un traseu trans-orizont

 

Un traseu este clasificat ca fiind trans-orizont, dacă unghiul fizic al elevaţiei cu orizontul văzut de antena perturbatoare (relativ la orizontul local) este mai mare decât unghiul (relativ la orizontul local al staţiei perturbatoare) subîntins de antena perturbată.

Testul pentru condiţia de traseu trans-orizont este:

                                                                                      (8)

unde:

                                                                                      (9)

     qi :  unghiul de elevaţie pentru al i ^lea punct al terenului

                                                                              (10)

unde:

     hi :  înălţimea pentru al i ^lea punct al terenului  (m) amsl

     hts :  înălţimea antenei perturbatoare (m) amsl

     di :  distanţa de la perturbator până la al i ^lea element al terenului (km)

                                                                              (11)

unde:

     hrs :  înălţimea antenei perturbate (m) amsl

     d :   distanţa totală pe cercul mare al căii (km)

     ae : raza medie efectivă a pământului corespunzătoare căii de propagare (ecuaţia (6)).

Dacă este îndeplinită condiţia din formula (8) atunci va fi luat în considerare şi restul analizei de profil a traseului, necesară pentru traseele trans-orizont. În aceste condiţii va fi necesară parcurgerea pasului 2 de clasificare a traseului.

Dacă nu este îndeplinită condiţia din ecuaţia (8), atunci traseul este cu vizibilitate, cu sau fără atingerea de către teren a primei zone Fresnel.

 

Determinarea parametrilor provenind din profilul căii pentru trasee trans-orizont

Parametrii ce trebuie determinaţi din profilul traseului sunt cei enumeraţi în Tabelul 4.

 

Unghiul de elevaţie a orizontulului pentru antena perturbatoare, qt

Unghiul de elevaţie a orizontulului pentru antena perturbatoare este unghiul maxim de elevaţie a orizontului pentru antenă atunci când se aplică ecuaţia (9) pentru a n – 1 înălţime a profilului terenului.

                                                                                      (12)

cu qmax determinat conform cu ecuaţia (9).

 

Distanţa orizontului antenei perturbatoare, dlt

Distanţa orizontului este distanţa minimă de la emiţător la punctul pentru care este calculat unghiul maxim de elevaţie a orizontului  pentru antenă, prin ecuaţia (9).

                                                                  (13)

 

Unghiul de elevaţie a orizontului pentru antena perturbată, qr

Unghiul de elevaţie a orizontului pentru antena de recepţie este unghiul maxim de elevaţie a orizontului pentru antenă atunci când se aplică formula (9) pentru a n – 1 înălţime a profilului terenului.

                                                                          (14)

                                                             (15)                        (15)                                              

Distanţa unghiulară (mrad)

Distanţa unghiulară θ se calculează cu formula :

                                                            (15a)

Distanţa orizontului antenei perturbate, dlr

Distanţa orizontului este distanţa minimă de la receptorpînă  la punctul pentru care este calculat unghiul maxim de elevaţie a orizontului  pentru antenă, prin formula (9).

                                                            (16)

 

5.2.2   Pasul 2 al clasificării: Test pentru vizibilitatea cu difracţie de sub-cale (cazul în care prima zonă Fresnel nu este complet liberă de obstacole)

 

Un traseu care nu este cu trans-orizont este cu vizibilitate şi cu difracţie de sub-cale, dacă unghiul de elevaţie deasupra orizontului fizic, aşa cum este perceput de antena perturbatoare (relativ la orizontala locului) şi care permite o degajare egală cu raza primului elipsoid Fresnel în punctul de orizont,  este mai mare decât unghiul (relativ la orizontala locului perturbatorului) subîntins de antena perturbată.

   Traseul este cu difracţie de sub-cale dacă:

                                                                              (17)

unde:

                                                                                (18)

Pentru a finaliza această analiză, este necesar un element suplimentar în ecuaţia (10) care ia în considerare primul elipsoid Fresnel.  Raza acestui elipsoid, Ri (m) este dată pentru orice punct de-a lungul traseului, de formula:

                                                                        (19)

unde f este frecvenţa (GHz).

Raza corespunzătoare, Ri (m), este adăugată la fiecare înălţime a terenului, hi (m), în ecuaţia (10) şi se obţine ecuaţia (20). Dacă se presupune absenţa obstacolelor în prima zonă Fresnel,  , unghiul de elevaţie a antenei terminale (rad) către al i-lea punct, va fi obţinut din următoarea ecuaţie:

                                                                (20)

Dacă este îndeplinită condiţia din ecuaţia (17), atunci se poate efectua şi restul analizei de profil a traseului, necesară pentru cazurile cu difracţie de sub-cale.

Dacă nu este îndeplinită condiţia din ecuaţia (17), atunci traseul este cu vizibilitate şi nu mai este necesară vreo analiză de profil ulterioară.

 

6     Pasul 4 al procedurii de predicţie: Calculul predicţiilor de propagare

    Tabelul 5 indică modelele de propagare corespunzătoare pentru fiecare tip de traseu. Ecuaţiile necesare pentru aceste predicţii individuale, utilizând diferite mecanisme de propagare, sunt date în secţiunile de text prezentate în Tabel. Predicţiile individuale pentru diferitele mecanisme de propagare trebuie calculate şi combinate în conformitate cu Tabelul 6, pentru a rezulta o predicţie globală. O dată această etapă finalizată, predicţia este completă.

Tabelul 6

Metode pentru calculul predicţiei globale a_prop

 

Procedura descrisă mai sus implică unul sau mai multe modele separate de propagare pentru a furniza elementele de calcul al predicţiei globale. Modelele de propagare descrise în această secţiune sunt calculate pe baza ipotezelor enunţate în paragraful 2.

 

6.1    Propagarea cu vizibilitate (cu includerea efectelor pe termen scurt)

 

     Atenuarea transmisiei de referinţă  Lb0 (20%) care nu este depăşită pentru un procentaj de timp mai mare de 20 %, se obţine pe baza următoarei formule:

                                                    (22)

unde:

     Es ( 20%) :      corecţia pentru efectele de trasee multiple şi de focalizare:

                                                                                         (23)

     Ag :      absorbţia totală datorită gazului atmosferic (dB):

                               (24)

     unde:

     go, gw(r) :  atenuarea specifică datorită aerului uscat şi respectiv vaporilor de apă, sunt date în ecuaţiile (24a) ¸ (24c)

     r :        densitatea vaporilor de apă:                                    

                                                                    (g/m³)                         (24a)

w : porţiunea din traseul total situat deasupra apei.

 

Pentru aerul uscat, atenuarea go (dB/km) este dată prin Recomandarea ITU-R P.676 astfel:

                                            (24b)

unde:

     f :   frecvenţa (GHz)

     rp  =      p / 1013

     rt  =       288/(273 + t)

     p :  presiunea (hPa) - vezi § 2

     t :   temperatura (°C) vezi § 2.

Pentru vapori de apă, atenuarea gw (dB/km) este dată prin:

(24c)

 

6.2    Propagarea cu difracţie

 

 Atenuarea de bază a transmisiunii nedepăşită pentru 20% timp, pentru un traseu cu difracţie, este dată prin formula:

   (25)

unde:

     Esd ( p) :         corecţia pentru efectele de propagare pe trasee multiple dintre antene şi obstacolele de la orizont.

                                                 (25a)

 

Ag :     absorbţia datorită gazelor atmosferice este calculată prin ecuaţiile (24) şi (24a)

     d_lt^,, d_lr : vezi § 5.2.

 

Atenuarea suplimentară de difracţie Ld (20%) este calculată astfel:

      ,                                                    (26)

unde:

L_d (50%): atenuarea de difracţie peste un teren denivelat pentru o rază efectivă a pământului de a_e = a (50%) km

 

L_d (b₀): atenuarea de difracţie peste un teren denivelat pentru o rază efectivă a pământului de a_e = a(b₀) km

a(p) = 6371 k (p)

k (50%) se calculează cu ecuaţia (5)

k (b₀) = 3

Fi :factorul de interpolare este dat de:

                   Fi  =  I (0,2) / I(b0 /100).                                                                  (27)

unde I(x) este inversa funcţiei normale cumulative, iar b0 se calculează cu ecuaţia (1). 

Aproximarea următoare pentru inversa funcţiei de distribuţie normală cumulativă este valabilă pentru 0,000001 £ x £ 0,5 şi prezintă o eroare de maximum 0,00054. Ea poate fi utilizată fără restricţii pentru funcţia de interpolare din formula (27). Dacă x < 0,000001, fapt ce implică b0 < 0,0001%, atunci x va fi 0,000001. Funcţia I(x) este dată, atunci, de:

                                                 I(x)  =  x(x)  –  T(x)                                           (28)

unde:

                                                                                              (28a)

                                                      (28b)

                                                     C0  =  2,515516698                                       (28c)

                                                     C1  =  0,802853                                            (28d)

                                                     C2  =  0,010328                                            (28e)

                                                     D1  =  1,432788                                             (28f)

                                                     D2  =  0,189269                                            (28g)

                                                     D3  =  0,001308                                            (28h)

 

Următoarea metodă este recomandată pentru evaluarea atenuărilor de difracţie (L_d (50%) şi  L_d (b₀) ) peste un teren denivelat care prezintă unul sau mai multe obstacole pentru propagarea cu vizibilitate.

Metoda este bazată pe modelul lui Deygout, limitat la maximum trei margini, având în plus o corecţie empirică dată prin Recomandarea ITU-R P.526.

 

Trebuie să fie disponibil profilul căii radio, constînd dintr-un set de esantioane de înălţimi diferite ale terenului deasupra nivelului mării, localizate în intervale de-a lungul traseului, prima şi ultima dintre înălţimi fiind cea a emiţătorului şi cea a receptorului, deasupra nivelului mării, şi un set corespondent de distanţe orizontale pornind de la emiţător. Fiecare pereche înălţime - distanţă este considerată ca un punct al profilului şi are un indice, care indică valoarea de incrementare de la un capăt al traseului către celălalt capăt. Trebuie să fie luate puncte din 100 metri în 100 metri pornind de la emiţător.

Modelul lui Deygout se aplică pentru tot profilul traseului sau doar pentru o parte, fiind definit de la punctul cu indicele a la punctul cu indicele b (a < b). Dacă a + 1 = b atunci nu există vreun punct intermediar şi atenuarea de difracţie este zero. Altfel, modelul se aplică pentru evaluarea lui nn (a < n < b) şi se selectează punctul cu valoarea cea mai mare pentru n. Valoarea lui n pentru al n-lea punct al profilului este dată de:

                                                                                            (29)

unde:

                 h  =  hn  +  [ dan dnb / 2 ae ]  –  [ ( ha dnb  +  hb dan )  / dab ]          (29a)

     ha, hb, hn :      înălţimi verticale conform cu figura 2

     dan, dnb, dab : distanţele orizontale conform cu figura 2

                                             = 8930,8 km pentru L_d (50%)

ae :        raza efectivă a pământului                  sau

                                             =  19113 km pentru L_d (b₀)

     l :            lungimea de undă

Toate h, d, ae şi l sunt date în unităţi coerente.

Atenuarea de difracţie este dată prin atenuarea “knife-edge” J(n) conform cu ecuaţia:

                                           (30)

 pentru n > – 0,78, altfel ea este zero.

    Geometria ecuaţiei (29a) este ilustrată în Figura 8. Al doilea termen al ecuaţiei (29a) reprezintă o bună aproximare a înălţimii suplimentare a punctului n, datorită curburii pământului.

     Modelul lui Deygout este aplicat mai întâi pentru întregul profil de la emiţător la receptor. Punctul cu cea mai mare valoare a lui n este definit ca margine principală, p, iar atenuarea corespondentă este J(np ).

     Dacă np > – 0,78 modelul se aplică încă de două ori:

–   de la emiţător către punctul p pentru obţinerea lui  nt  şi de aici a lui J(nt );

–   de la punctul p către receptor pentru obţinerea lui nr şi de aici a lui J(nr ).

     Atenuarea suplimentară de difracţie pentru traseu este dată de:

           L_d  =  J(np )  +  T [ J(nt )  + J(nr )  +  C ]      pentru                      np >  – 0,78  (31a)

           L_d  =  0                                          pentru      np £  – 0,78                       (31b)

 

unde:

     C :corecţia empirică

                                                  C  =  8,0  +  0,04 D                                            (32)

     D :         lungimea totală a traseului (km)

şi:

           T  =  J(np ) / 6                               pentru      J(np )  £  6                         (33a)

           T  =  1                                           pentru      J(np )  >  6                         (33b)

 

 

Figura 2. Geometria pentru un singur obstacol

 

6.3    Propagarea cu difuzie troposferică

 

Atenuarea de bază a transmisiunii datorită difuziei troposferice Lbs ( 20%) (dB) nu va depăşi pentru un procentaj de timp mai mare de 20%, valoarea dată prin formula:

(34)

 

unde:

     Lf  :       atenuarea dependentă de frecvenţă:

 

(35a)

 

Lc : atenuarea de cuplaj al aperturii antenei cu mediul (dB):

 

(35b)

 

Ag:	Absorbţia datorită gazului atmosferic este calculată prin ecuaţia (24) având r = 3 g/m3 pentru întreaga lungime a traseului.

 

 

7. CALCULUL  DEGRADĂRII  DE  PRAG  PENTRU  SERVICIUL  FIX

 

1  Definiţia degradării de prag (TD - Threshold Degradation)

 

Pragul unui receptor radio este definit ca nivelul semnalului util recepţionat pentru o valoare dată a ratei erorilor de bit (BER - Bit Error Rate).

În prezenţa unui semnal perturbator I, nivelul semnalului util recepţionat trebuie să fie crescut pentru a se menţine aceeaşi valoare pentru BER.

La o valoare dată pentru BER, degradarea de prag (TD) este diferenţa dintre valoarea crescută a nivelului de prag, datorită perturbaţiilor şi valoarea de prag fără perturbaţii.

Se presupune că TD este echivalent cu creşterea nivelului zgomotului, datorită semnalului perturbator, la intrarea receptorului.

 

2 Degradarea admisibilă a pragului

Degradarea admisibilă a pragului cauzată unui receptor din Serviciul Fix de către un emiţător străin din Serviciul Fix nu trebuie ca regulă să depăşească 1 dB.

 

3 Calculul degradării de prag

Calculul degradării de prag TD se face în două etape.

Mai întâi se calculează nivelul I al puterii perturbatoare la intrarea receptorului.

După aceea, se calculează degradarea de prag TD datorită semnalului perturbator şi se compară cu degradarea admisibilă a pragului.

 

 

 

Figura 9. Mecanismul perturbării provocat de emiţătorul  X asupra receptorului U.

 

3.1 Calculul nivelului puterii perturbatoare-I

 

a) Datele tehnice, necesare pentru calculul diferiţilor parametrii intermediari şi în final al nivelului puterii semnalului perturbator - I la intrarea receptorului perturbat, sunt enumerate după cum urmează:

 

Receptorul perturbat:

         - f_Rx (MHz) : frecvenţa receptorului

- coordonatele geografice

- înălţimea terenului (m) deasupra nivelului mării

- înălţimea antenei (m) deasupra nivelului solului

- azimutul pentru lobul principal al antenei

- G_R (dB) : câştigul antenei de recepţie

- a_Rx (dB) : atenuarea la recepţie între punctele D şi A

- diagramele de radiaţie co-polară şi cross-polară ale antenei de recepţie

- masca de selectivitate a receptorului

- polarizarea

 

Emiţătorul perturbator

- f_Tx (MHz) : frecvenţa de emisie

- P_Tx (dBW) : nivelul puterii de emisie

- coordonatele geografice

- înălţimea terenului (m) deasupra nivelului mării

- înălţimea antenei (m) deasupra nivelului solului

- azimutul pentru lobul principal al antenei

- G_T (dB) : câştigul antenei de emisie

- a_Tx (dB) : atenuarea emiţătorului între punctele D’ şi A’

- diagramele de radiaţie co-polară şi cross-polară ale antenei de emisie

- masca de selectivitate a emiţătorului(eventual presupusă conform cu Anexa 4)

- ATPC (dB)  domeniul dinamic de control automat al puterii emiţătorului (dacă este cazul)

- polarizarea

 

b) Nivelul puterii perturbatoare ( I ) la nivelul intrării receptorului staţiei U poate fi determinat astfel:

 

(dBW)

(1.1)

 

unde

atot  [dB]

Atenuarea totală dintre ieşirea emiţătorului (punctul A´) şi intrarea receptorului (punctul A)

 

 

atot = aTx - GTx + aprop - GRx + aRx + aant + MD + NFD + ATPC

(dB)

(1.2)

unde:

NFD   (dB)

Discriminarea de filtraj netă

MD (db)        Discriminarea de mască

aprop [dB]	Atenuarea de propagare dintre antenele, care poate fi evaluată pe baza rezultatelor calculului acoperit de Compartimentul 3.2, în conformitate cu tipul traseului de propagare.
aant [dB]	Atenuarea în funcţie de ambele diagrame de radiaţie ale  antenelor şi discriminarea de polarizare.

Atenuarea totală a antenelor a_ant datorită ambelor diagrame de radiaţie ale antenelor şi discriminările de polarizare pot fi determinate prin următoarea formulă:

         (dB),

unde:

aantH	Atenuarea totală a antenelor (emise şi recepţie) pentru un semnal cu polarizare orizontală H,
aantV	Atenuarea totală a antenelor pentru un semnal cu polarizare verticală V.

a_antH şi a_antV pot fi determinate prin formulele din tabelul 7, pentru diferitele configuraţii de polarizare a antenelor, cu aplicarea următoarelor definiţii:

aTH-H	Atenuarea antenei de emisie cu polarizare H în raport cu un semnal de polarizare H pe direcţia receptorului,
aTV-V	Atenuarea antenei de emisie cu polarizare V în raport cu un semnal de polarizare V pe direcţia receptorului,
aTH-V	Atenuarea antenei de emisie cu polarizare H în raport cu un semnal de polarizare V pe direcţia receptorului,
aTV-H	Atenuarea antenei de emisie cu polarizare V în raport cu un semnal de polarizare H pe direcţia receptorului,
aRH-H	Atenuarea antenei de recepţie cu polarizare H în raport cu un semnal de polarizare H pe direcţia emiţătorului,
aRV-V	Atenuarea antenei de recepţie cu polarizare V în raport cu un semnal de polarizare V pe direcţia emiţătorului,
aRH-V	Atenuarea antenei de recepţie cu polarizare H în raport cu un semnal de polarizare V pe direcţia emiţătorului,
aRV-H	Atenuarea antenei de recepţie cu polarizare V în raport cu un semnal de polarizare H pe direcţia emiţătorului,

 

Tabelul 7

Valoarea a_antH şi  a_antV pentru diferitele configuraţii de polarizare ale antenelor

Polarizarea	Polarizarea antenei de recepţie
antenei de emisie	H	V
H	aantH = aTH-H + aRH-H aantV = aTH-V + aRH-V	aantH = aTH-H + aRV-H aantV = aTH-V + aRV-V
V	aantH = aTV-H + aRH-H aantV = aTV-V + aRH-V	aantH = aTV-H + aRV-H aantV = aTV-V + aRV-V

 

 

3.2 Calculul degradării de prag TD datorită perturbaţiei I

 

a) Date de intrare

 

I	(dBW) : nivelul puterii perturbatoare la intrarea receptorului provenind de la o sursă de perturbaţii (vezi 3.1.b).
FkTB sau N	(dBW) : nivelul puterii de zgomot în banda receptorului perturbat.

 

b) Calcul:

 

TD	(dB) , degradarea de prag pentru receptorul perturbat

 

TD = 10 log (1 + 10 ( I - N) / 10 )

(1.3)

 

 

3.3 Metodă de calcul pentru linii de radiorelee cu repetoare pasive

 

Repetor pasiv spate-spate

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Staţie perturbată: legătura A-D-E-C

Staţie perturbatoare : staţia I

 

Figura 10. Mecanismul de producere a perturbaţiei

 

 

 

Metoda de calcul pentru degradarea de prag se bazează pe metoda descrisă mai jos.

Mecanismul de producere a perturbaţiei de la emiţătorul I asupra receptorului C este ilustrată în figura 10. Puterea totală perturbatoare poate fi împărţită în două, fiind rezultatul însumării puterii perturbatoare produsă de emiţătorul I pe cale directă şi puterea perturbatoare cauzată de repetorului pasiv spate-spate.

Pentru calculul in cazul repetorului pasiv spate-spate este necesară schimbarea doar a formulei pentru atenuarea totală dintre ieşirea emiţătorului şi intrarea receptorului (formula (12)).

 

a_tot = a_tx-G_tx+a_propID-G_D+a_antID+a_DE-G_E+a_propEC-G_C+a_antEC+a_Rx+MD+NFD+ATPC,

 

unde:

 

a_propID[dB] atenuarea de propagare dintre antenele I şi D poate fi calculată pe baza rezultatului calculului acoperit în Compartimentul 3.2,  în conformitate cu tipul de cale de propagare.

a_propEC[dB] atenuarea de propagare dintre antenele E şi C poate fi calculată pe baza rezultatului calculului acoperit în Compartimentul 3.2, în conformitate cu tipul de cale de propagare.

a_antiID[dB]  atenuarea care depinde de diagramele de radiatie ale antenelor I si D, precum şi de discriminarea de polarizare.

a_antEC[dB]  atenuarea care depinde de diagramele de radiatie ale antenelor E si C, precum şi de discriminarea de polarizare.

a_DE[dB]  Atenuarea între antenele D şi E (atenuarea ghidului de undă)

 

Reflectorul plan

Interferenţa apărută la reflectorul plan trebuie luată în considerare numai dacă vine din aceeaşi direcţie ca şi semnalul util. În consecinţă, de reflectoarele plane trebuie să se ţină cont în procesul de coordonare naţională, însă pot fi neglijate în cazul coordonării internaţionale.

 

1. 4.     CRITERII DE COORDONARE ALE FRECVENŢELOR

 

        4.1 Categoriile de frecvenţe

 

Frecvenţele se divizează în următoarele categorii:

 

4.1.1  Frecvenţe ce necesită coordonare

Frecvenţe pe care Administraţiile sunt obligate să le coordoneze cu alte Administraţii afectate înainte de punerea în funcţiune a unei staţii.

 

4.1.2  Frecvenţe preferenţiale

Frecvenţe pe care Administraţiile interesate le pot asigna, fără o coordonare prealabilă, pe bază de RT bilaterale sau multilaterale, cu aplicarea termenilor stipulaţi în acestea.

 

4.1.3  Frecvenţe partajate

Frecvenţe ce pot fi folosite în partaj, fără o coordonare prealabilă, pe bază de RT bilaterale sau multilaterale, cu aplicarea termenilor stipulaţi în acestea.

 

4.1.4  Frecvenţe pentru reţelele de radiocomunicaţii planificate

Frecvenţe pe care Administraţiile trebuie să le coordoneze în vederea introducerii  ulterioare de reţele de radiocomunicaţii coerente, în cazul când numărul de staţii  înmulţit cu numărul de frecvenţe depăşeşte 36.

 

4.1.5  Frecvenţe utilizate conform planurilor de reţele geografice

Frecvenţe utilizate pentru Serviciul Mobil Terestru, de către ţările interesate, pe baza unui plan de reţea geografică stabilit şi adoptat în prealabil, ţinând cont de caracteristicile tehnice prevăzute în acel plan.

 

4.1.6    Frecvenţe care folosesc coduri preferenţiale

Frecvenţe pe care Administraţiile interesate le pot asigna, fără o coordonare prealabilă, pe bază de RT bilaterale sau multilaterale, cu aplicarea termenilor stipulaţi în acestea.

 

4.1.7  Frecvenţe utilizate în cadrul unor RT între operatori

Frecvenţele stipulate în aranjamentele între operatori pot fi folosite fără coordonare prealabilă în condiţiile în care există o înţelegere semnată de Administraţiile interesate în astfel de aranjamente. Aceste aranjamente între operatori pot include de asemenea utilizarea codurilor.

 

4.2      Benzile de frecvenţe în care este necesară coordonarea

 

4.2.1. Frecvenţele din benzile menţionate mai jos, utilizate pentru Serviciul Mobil Terestru în ţările interesate, vor fi coordonate conform cu dispoziţiile prezentei RT:

 

    29,7     -    47     MHz

    68        -    74,8  MHz

    75,2     -    87,5  MHz

  146        -   149,9  MHz

  150,05   -   174     MHz

  380        -   385     MHz numai pentru sistemele de urgenţă şi securitate

  390        -   395     MHz numai pentru sistemele de urgenţă şi securitate

  406,1     -   430     MHz

  440        -   470     MHz

  862        -   960     MHz

1710        - 1785     MHz numai pentru sistemele GSM 1800

1805        - 1880     MHz numai pentru sistemele GSM 1800

1900      - 1980     MHz numai pentru sistemele terestre UMTS/IMT-2000

 2020     -  2025    MHz numai pentru sistemele terestre UMTS/IMT-2000

 2110     -  2170    MHz numai pentru sistemele terestre UMTS/IMT-2000

 

4.2.2.Pentru Serviciul Mobil Terestru utilizând alte benzi de frecvenţe decât cele definite la paragraful 4.2.1  şi  pentru toate celelalte servicii utilizând aceste benzi de frecvenţe, procedura de coordonare definită în prezenta RT poate fi utilizată şi dacă este necesar, parametrii tehnici vor fi stabiliţi printr-o RT, separat.

 

4.2.3.Frecvenţele din benzile menţionate mai jos vor fi coordonate conform dispoziţiilor prezentei RT:

 

 

1350	-	1375	MHz
1375	-	1400	MHz
1427	-	1452	MHz
1492	-	1517	MHz
2025	-	2110	MHz
2200	-	2290	MHz
2520	-	2670	MHz

4.2.4      Procedura de coordonare menţionată în prezenta RT pentru Serviciul Fix este valabilă doar dacă în fiecare dintre ţările implicate în procesul de coordonare, banda respectivă de frecvenţe este alocată pentru Serviciul Fix şi respectiva frecvenţă este sub responsabilitatea Administraţiilor.

 

4.2.5      Pentru frecvenţe sub 1 GHz şi enumerate la paragraful 1.2.1, utilizate în ţările interesate pentru Serviciul Fix, vor fi utilizate procedura de coordonare şi prevederile tehnice stipulate în prezenta RT pentru Serviciul Mobil Terestru.

 

Pentru frecvenţe peste 1 GHz utilizate în ţările interesate pentru Serviciul Fix în benzile de frecvenţe altele decât cele enumerate în tabelul de frecvenţe de la paragraful 1.2.3, poate fi utilizată procedura de coordonare stipulată în prezenta RT pentru Serviciul Fix şi dacă este necesar parametrii tehnici vor fi stabiliţi printr-o RT, separat.

În cazul Serviciul Mobil Terestru, o frecvenţă de emisie va trebui să fie coordonată dacă emiţătorul produce, la frontiera ţării Administraţiei afectate, un nivel de câmp, care, la o înălţime de 10 m deasupra nivelului solului, depăşeşte nivelul maxim admisibil pentru câmpul perturbator aşa cum este definit în Anexa 1. O frecvenţă de recepţie va trebui să fie coordonată, dacă receptorul necesită protecţie.

Se recomandă ca legăturile de radioreleu din cadrul Serviciului Fix să fie coordonate, dacă distanţa cea mai scurtă de la graniţă la cel puţin o staţie este mai mică sau egală cu cea descrisă în Anexa 2. Toate staţiile care pot produce interferenţă perturbatoare staţiilor din alte ţări sau necesită protecţie vor fi coordonate, indiferent de distanţa la care se află.

     În cazul Serviciului Mobil Terestru, puterea aparent radiată şi înălţimea efectivă pentru antenă a staţiilor vor trebui astfel alese încât zona lor de serviciu să fie limitată la zona de acoperire. Înălţimi excesive pentru antene şi puteri de emisie prea mari trebuie să fie evitate, prin utilizarea mai multor amplasamente şi a unor înălţimi efective mai mici pentru antene. De asemenea, se vor utiliza antene directive pentru a reduce potenţialul de perturbare. Distanţele transfrontaliere maxime ale perturbaţiilor prejudiciabile pentru frecvenţele ce necesită coordonare sunt date în Anexa 1.

Puterea aparent radiată şi înălţimea antenei staţiilor pentru Serviciul Fix  vor trebui să fie alese în conformitate cu lungimea legăturilor radio şi cu cerinţele de calitate a serviciului. Înălţimile excesive pentru antene, puterile excesive de emisie şi o directivitate slabă a antenelor vor trebui să fie evitate pentru a se minimiza potenţialul de perturbare a ţării afectate.

 

4.3. Nivelul cîmpului admisibil

                       

4.3.1 Nivelurile maxime admisibile ale câmpurilor perturbatoare şi distanţele transfrontaliere maxime în cazul perturbaţiilor prejudiciabile pentru frecvenţele Serviciului Mobil Terestru ce necesită coordonare sunt indicate în Anexa 1

 

4.3.2 Distanţa de coordonare a Serviciului Fix este indicată în Anexa 2 - Factori de declanşare pentru coordonarea Serviciului Fix

 

Necesitatea coordonării unei staţii şi evaluarea acestei necesităţi se vor efectua în conformitate cu următoarele dispoziţii tehnice:

 

1.În cazul Serviciului Mobil Terestru, nivelul maxim admisibil pentru câmpul perturbator este specificat în Anexa 1.

 

2. În cazul Serviciului Fix, degradarea maximă admisibilă a pragului este specificată în Anexa 2.

 

3. În cazul Serviciului Mobil Terestru, dacă frecvenţele  nominale sunt diferite, nivelul admis pentru câmpul perturbator va fi mărit.

 

4. În cazul Serviciului Fix, dacă frecvenţele şi / sau lărgimea de bandă a canalului sunt diferite, nivelul de perturbaţie la intrarea receptorului va fi diminuat, prin utilizarea discriminării de mască (MD) şi a unei protecţii de filtraj nete (NFD – Net Filter Discrimination).

 

5. În cazul Serviciului Mobil Terestru, nivelul pentru câmpul perturbator va fi determinat în  conformitate cu Anexa 1.

 

6. În cazul Serviciului Fix, degradarea pragului va fi determinată aplicând Anexa 2, atenuarea de transmisie de referinţă fiind calculată în conformitate cu Compartimentul 3.2.

 

 

1. 5.     SCHIMBUL DE DATE ÎN PROCESUL  DE COORDONARE

 

5.1  Schimbul de date pentru Serviciul Fix

Schimbul de date pentru Serviciul Fix este indicat în Anexa 2A

 

5.2  Schimbul de date pentru Serviciul Mobil Terestru

Schimbul de date pentru Serviciul Mobil Terestru este indicat în Anexa 2B1 şi 2B2

 

6.  DISPOZIŢII  FINALE  ŞI  TRANZITORII

 

Reglemetarea Tehnică intră în vigoare în decurs de trei luni de la data publicării ei în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

Anexa 1

Nivelurile maxime admisibile ale câmpurilor perturbatoare şi distanţele transfrontaliere maxime în cazul perturbaţiilor prejudiciabile pentru frecvenţele Serviciului Mobil Terestru ce necesită coordonare

 

1. Valorile pentru nivelul maxim admisibil al câmpurilor perturbatoare

Nivelul câmpurilor perturbatoare nu poate depăşi valorile date în coloana 2 din tabel.

      2.  Limitarea perturbaţiilor prejudiciabile cauzate de emiţătoare.

   Distanţele transfrontaliere ale perturbaţiilor prejudiciabile cauzate de emiţătoare ce urmează a fi coordonate sunt dependente de gama de frecvenţă şi nu vor depăşi valorile date în coloana 3 a tabelului. Valorile date în coloana 2 a tabelului vor fi utilizate ca limite pentru nivelul maxim admisibil al câmpului perturbator la distanţele faţă de frontieră specificate în coloana 3 a tabelului. Valorile se aplică la o înălţime de 10 m deasupra nivelului solului.

Distanţa tranfrontalieră maximă în cazul perturbaţiilor prejudiciabile se defineşte prin punctele situate la distanţe conforme cu cele definite în coloana 3 a tabelului, începând cu linia de frontieră a Administraţiei solicitante pe direcţia Administraţiei afectate, urmând aceeaşi direcţie ce porneşte de la staţie către respectivele puncte de frontieră.

În cazul unor frecvenţe preferenţiale calculul va fi făcut pe o linie secundară. Fiecare punct al acestei linii secundare se află cel puţin la o distanţă, de fiecare punct al liniei de frontieră, conformă cu ce s-a definit în acordurile respective.

 

 

 

 

	Emiţător
				ex. 80 km
			ex. 80 km
						Distanţa transfrontalieră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1. Limita de protecţie a receptoarelor

Protecţia receptoarelor poate fi revendicată dacă un emiţător de referinţă, amplasat la locul şi înălţimea receptorului implicat, generează un câmp de un nivel ce nu depăşeşte valorile specificate în coloana 2 a tabelului la o înălţime de 10 m deasupra nivelului solului şi la o distanţă, de frontieră, specificată în coloana 3 a tabelului.      

Pentru acest calcul se vor utiliza curbele ce corespund la 10 % din timp.

Puterea aparent radiată a emiţătorului de referinţă este dependentă de gama de frecvenţă aşa cum este indicată în coloana 4 a tabelului şi va fi mărită cu  câştigul antenei receptorului pe direcţia în cauză.

 

(1) Gama de frecvenţă (MHz)	(2) Nivelul admisibil al câmpului perturbator (raportat la 1 mV/m)	(3) Distanţa transfrontalieră maximă a perturbaţiilor prejudiciabile km	(4) PAR-ul emiţătorului de referinţă (dBW)
29.7     -    47	0 dB	100	3
68        -    74,8	+6 dB	100	9
75.2     -    87,5	+6 dB	100	9
146      -  149,9	+12 dB	80	12
150,05 -  174	+12 dB	80	12
380      -  385 *	+18 dB	50	14
390      -  395 *	+18 dB	50	14
406,1   -  430	+20 dB	50	16
440      -  470	+20 dB	50	16
862      -  960	+26 dB	30	13
1710     - 1785 **	+35 dB	15	13
1805     - 1880 **	+35 dB	15	13
1900     - 1980  ***	+21 dB  ****	nu se aplică	nu se aplică
2020     - 2025  ***	+21 dB  ****	nu se aplică	nu se aplică
2110     - 2170  ***	+21 dB  ****	nu se aplică	nu se aplică

 

Valorile din tabelul de mai sus fac referinţă la o lărgime de bandă ≤25 kHz, excepţând GSM şi UMTS/IMT2000.

Pentru toate celelalte aplicaţii digitale de bandă largă pentru serviciul mobil terestru sub 1GHz (lărgimea benzii de canal: >25 kHz) trebuie adăugată următoarea valoare:

 

6 x log₁₀ (lărgimea benzii de canal / 25 kHz) dB dacă perturbatorul este un sistem de bandă largă

 

• *   numai pentru sistemele de securitate şi urgenţă
• **  numai pentru sistemele GSM 1800
• ^***   numai pentru sistemele terestre UMTS/IMT-2000
• ^****  această valoare este extrasă din ERC/REC/(01)01 pentru frecvenţe care utilizează coduri nepreferenţiale şi frecvenţe centrale aliniate. Această valoare poate fi reconsiderată în viitor sau poate fi anulată în urma unor înţelegeri bi-sau multilaterale.

 

Anexa 2

Factori de declanşare pentru coordonarea Serviciului Fix

 

1.  Distanţa de coordonare

 

1.1            Distanţa de coordonare este stabilită pentru diferitele domenii de frecvenţă şi pentru tipurile de topografie, aşa cum este indicat în tabelul următor:

 

 

Domeniul de frecvenţe [GHz]			Distanţa de coordonare [km]
1	-	5	200*

 

* Distanţele de coordonare pentru frecvenţele mai mici de 10 GHz se limitează la 100 km pentru înălţimile de antenă mai mici de 300m deasupra nivelului mării.

 

1.2 Administraţiile interesate sunt cele care au teritorii situate la o distanţă, de staţia de radio-releu care cere coordonare, mai mică sau egală cu cea definită în paragraful 1.1.

 

Anexa 2A

 

Forma schimbului de date la coordonarea staţiei de emisie terestră în serviciul fix
(forma Т11, conform Scrisorii circulare BR UIT CR/118)

 

Denumirea cîmpului[1]	Referinţă la Anexa 1 a Scrisorii circulare BR UIT CR/118	Valoarea(-le) admisibilă (-le) (de la…pînă la…sau lista concretă cu valori admisibile)	Descrierea parametrului	Exemplu
<HEAD>			Antet notificare	<HEAD>
t_adm	P. 2.4	3 simboluri în conformitate cu Tab. В1 al Prefeţei la Lista internaţională a frecvenţelor	Identificarea administraţiei solicitante	t_adm = MDA
t_d_sent	P. 2.2	YYYY-MM-DD	Data expedierii fişierului	t_d_sent = 2010-09-20
</HEAD>			Sfîrşit secţiunea antet	</HEAD>
<NOTICE>			Antetul la “Caracteristicile tehnice ale asignării de frecvenţă”	<NOTICE>
t_notice_type	P. 2.5	Т11	Tipul formei de notificare	t_notice_type = T11
t_d_adm_ntc	P. 2.6	YYYY-MM-DD	Data avizării	t_d_adm_ntc = 2010-09-20
t_fragment	P. 2.7	NTFD_RR; Reg_arg	Fragmentul bazei de date BR UIT, în care vor fi introduse modificările	t_fragment = NTFD_RR
t_prov	P. 2.8	RR9.21;  RR11.2	Documentul, în baza căruia se notifică caracteristicile MRE la BR UIT	t_prov = RR11.2
t_action	P. 2.9	ADD  - a adăuga asignarea; MODIFY – a modifica …; SUPPRESS – a exclude …; WITHDRAW  - a retrage …	Intenţionarea asignării de frecvenţe notificate	t_action = ADD
t_is_resub	P. 2.10	FALSE;  TRUE	Indicatorul notificării repetate	t_is_resub = FALSE
t_adm_ref_id	P. 2.11	Simboluri: litere A - Z, cifre 0 - 9	Numărul de identificare al asignării de frecvenţe, atribuit de către administraţie solicitantă	t_adm_ref_id = 15074 FX 2010
t_freq_assgn	P. 2.13	În conformitate cu art. 5 RR	Frecvenţa asignată (MHz) pînă la 4 simboluri după virgulă	t_freq_assgn = 7975
t_d_inuse	P. 2.22	YYYY-MM-DD	Data punerii în funcţiune	t_d_inuse = 2010-08-20
t_site_name	P. 2.24	Numărul de simboluri în denumire nu depăşeşte 30. Simboluri: litere A - Z, cifre 0 - 9	Denumirea amplasamentului staţiei	t_site_name = BALTI_TV
t_ctry	P. 2.26	3 simboluri în conformitate cu Tab. В1 al Prefeţei la Lista internaţională a frecvenţelor	Zona geografică de amplasare a staţiei	t_ctry = MDA
t_long, t_lat	P. 2.27	+(-)DDDMMSS longitudinea: 0°…180°. latitudinea:  0°…90°.	Coordonatele geografice ale locurilor de amplasare ale antenelor de emisie (recepţie)	t_long = +0275328 t_lat = +474634
t_stn_cls	P. 2.37	FX	Clasa staţiei	t_stn_cls = FX
t_nat_srv	P. 2.39	AX, AS, CO, CP, CR, CV, HP, MX, OT, PX, ST	Caracterul serviciului/Sistemul	t_nat_srv = CP
t_bdwdth_cde t_emi_cls	P. 2.40	RR, Vol. 2, Anexa 1, Secţia I, II, IIA, IIB	Identificatorul emisiei Lărgimea de bandă Clasa emisiei	t_bdwdth_cde = 28M0 t_emi_cls = G7D
t_site_alt	P. 2.58	În dependenţă de condiţiile amplasării MRE	Înălţimea locului instalării MRE deasupra nivelului mării, (m)	t_site_alt = +1605
t_op_hh_fr, t_op_hh_to	P. 2.62	hh    (00 to 24). mm   (00 to 59).	Orele de lucru	t_op_hh_fr = 00:00 t_op_hh_to = 23:59
t_op_agcy	P.2.68		Agenţia de operare	t_op_agcy = 001
t_addr_code	P. 2.69	Tab. 12А/12В al Prefeţei la Lista internaţională a frecvenţelor	Codul adresei administraţiei	t_addr_code = A
<ANTENNA>			Antet la secţiunea de descriere a antenei	<ANTENNA>
t_pwr_xyz	P. 2.45	X, Y, Z	Tipul puterii	t_pwr_xyz = Y
t_pwr_ant	P. 2.46		Puterea, aplicată la antenă (în dBW)	t_pwr_ant = -6.0
t_pwr_eiv	P. 2.47	E, I, V	Tipul puterii emise	t_pwr_eiv = I
t_pwr_dbw	P. 2.48		Puterea de emisie, (dBW)	t_pwr_dbw = +29.3
t_ant_dir	P. 2.50	D, ND	Directivitatea antenei	t_ant_dir = D
t_azm_max_e	P. 2.51	0° - 360°	Azimuthul emisiei maximale	t_azm_max_e = 116.3
t_elev	P. 2.54	-90° - +90°	Unghiul amplasamentului	t_elev = 0.5
t_bmwdth	P. 2.55	0°< bmwdth<360°	Lărgimea fluxului, (°)	t_bmwdth = 2.8
t_polar	P. 2.56	Simboluri, conform Tab. 9D1 al Prefeţei la Lista internaţională a frecvenţelor	Polarizarea	t_polar = D
t_hgt_agl	P. 2.57	În dependenţă de condiţiile amplasării MRE	Înălţimea antenei deasupra pămîntului (poate fi negativă, daca antena este amplasată în tunel) (m)	t_hgt_agl = +35
t_gain_type	P. 2.59	I; V; D	Tipul amplificării antenei	t_gain_type = I
t_gain_max	P. 2.60	În dependenţă de tipul MRE	Amplificarea maximă a antenei în direcţia lobului principal al diagramei de directivitate, (dB)	t_gain_max = 34.3
<RX_STATION>			Antet la secţiunea de descriere a staţiilor de recepţie	<RX_STATION>
t_geo_type	П 2.34	POINT, COUNTRY, MULTIPOINT, ZONE, CIRCLE	Тип географической зоны	t_geo_type = POINT
t_ctry	П 2.26	3 simboluri în conformitate cu Tab. В1 al Prefeţei la Lista internaţională a frecvenţelor	Zona geografică de amplasare a staţiei	t_ctry = MDA
t_long, t_lat	P. 2.27	+(-)DDDMMSS longitudinea: 0°…180°. latitudinea:  0°…90°.	Coordonatele geografice ale amplasamentelor antenelor de recepţie	t_long = +0280154 t_lat = +474345
t_site_name	P. 2.25	Numărul de simboluri în denumire nu depăşeşte 30. Simboluri: litere A - Z, cifre 0 - 9	Denumirea amplasamentului staţiei de recepţie (se indică în cîmpul RX_STATION)	t_site_name = MINDRESTII NOI
</RX_STATION>			Sfîrşitul secţiunii descrierii staţiilor de recepţie	</RX_STATION>
</ANTENNA>			Sfîrşitul secţiunii descrierii antenelor	</ANTENNA>
t_remarks[2]	P. 2.70		Comentarii suplimentare	t_remarks= front to back ratio = 60 dB
</NOTICE>			Sfîrşit la “Caracteristicile tehnice ale asignării de frecvenţă”	</NOTICE>
<TAIL>			Antet la secţiunea descrierii numărului de asignări de frecvenţă	<TAIL>
t_num_notices	P. 2.71		Numărul de notificări	t_num_notices = 1
</TAIL>			Sfîrşit la secţiunea descrierii numărului de asignări de frecvenţă	</TAIL>

Anexa 2B1

 

Forma schimbului de date la solicitarea de coordonare a staţiei de emisie terestră

 (cu excepţia staţiilor din serviciul fix, radiodifuziune LF/MF/VHF/UHF sau staţii tipice

(forma Т12, conform Scrisorii circulare BR UIT CR/118)

 

Denumirea cîmpului[3]	Referinţă la Anexa 1 a Scrisorii circulare BR UIT CR/118	Valoarea(-le) admisibilă (-le) (de la…pînă la…sau lista concretă cu valori admisibile)	Descrierea parametrului	Exemplu
<HEAD>			Antet notificare	<HEAD>
t_d_sent	P. 2.2	YYYY-MM-DD	Data expedierii fişierului	t_d_sent = 2010-09-20
t_adm	P. 2.4	3 simboluri în conformitate cu Tab. В1 al Prefeţei la Lista internaţională a frecvenţelor	Identificarea administraţiei solicitante	t_adm = MDA
</HEAD>			Sfîrşit secţiunea antet	</HEAD>
<NOTICE>			Antetul la “Caracteristicile tehnice ale asignării de frecvenţă”	<NOTICE>
t_notice_type	P. 2.5	Т12	Tipul formei de notificare	t_notice_type = T12
t_fragment	P. 2.7	NTFD_RR, Req_agrt,	Fragmentul bazei de date BR UIT, în care vor fi introduse modificările	t_fragment = NTFD_RR
t_action	P. 2.9	ADD  - a adăuga asignarea; MODIFY – a modifica …; SUPPRESS – a exclude …; WITHDRAW  - a retrage …	Intenţionarea asignării de frecvenţe notificate	t_action = ADD
t_prov	P. 2.8	RR9.21	Documentul, în baza căruia se notifică caracteristicile MRE la BR UIT	t_prov =RR9.21
t_is_resub	P. 2.10	TRUE, FALSE	Indicatorul notificării repetate	t_is_resub = FALSE
t_d_adm_ntc	P. 2.6	YYYY-MM-DD	Data avizării	t_d_adm_ntc = 2010-09-20
t_adm_ref_id	P. 2.11	Simboluri: litere A - Z, cifre 0 - 9	Numărul de identificare al asignării de frecvenţe, atribuit de către administraţie solicitantă	t_adm_ref_id = 0323FB-2010
t_freq_assgn	P. 2.13	În conformitate cu  art. 1.148 RR	Frecvenţa asignată (MHz) pînă la 4 simboluri după virgulă	t_freq_assgn = 159.900
t_freg_carr  (pentru serviciile, cu excepţia mobil terestre)	p. 2.16	În conformitate cu  art. 1.149 RR	Frecvenţa etalon (MHz) pînă la 4 simboluri după virgulă, mandatoriu pentru completaredacă prima literă în cîmpul t_emi_cls este С,H,J sau R	t_freg_carr = 4.357
t_call_sign t_station_id (pentru serviciile, cu excepţia mobil terestre)	p. 2.23	Anexa 32 RR Numărul simbolurilor pentru tel..- nu mai mult de 20	Semnal de apel, Identificatorul staţiei	t_call_sign =ERA, t_call_sign = UDK3, t_call_sign =  RADIO TAXI, t_call_sign = 3455
t_stn_cls	P. 2.37	AL, BC, FA, FB, FC, FD, FG, FL, FP, LR, NL, OE, RN, SM, SS,	Clasa staţiei	t_stn_cls = FB
t_nat_srv	P. 2.39	OT, RC, RD, RG, RT, CO, CP, CR, CV, FS, AS, AS4,	Caracterul serviciului/Sistemul	t_nat_srv = OT
t_bdwdth_cde t_emi_cls	P. 2.40	RR, Vol. 2, Anexa 1, Secţia I, II, IIA, IIB	Identificatorul emisiei Lărgimea de bandă Clasa emisiei	t_bdwdth_cde = 28M0 t_emi_cls = D7W
t_op_hh_fr t_op_hh_to	P. 2.62	hh    (00 to 24). mm  (00 to 59).	Orele de lucru	t_op_hh_fr = 00:00 t_op_hh_to = 23:59
	P. 2.62	hh; mm	Ora stopării lucrului MRE	t_op_hh_to = 24:00
t_d_inuse	P. 2.22	YYYY-MM-DD	Data punerii în funcţiune	t_d_inuse = 2010-09-20
t_site_name	P. 2.24, 2.25	Numărul de simboluri în denumire nu depăşeşte 30. Simboluri: litere A - Z, cifre 0 - 9	Denumirea amplasamentului staţiei de emisie	t_site_name = CHISINAU 1
t_ctry	P. 2.26	3 simboluri în conformitate cu Tab. В1 al Prefeţei la Lista internaţională a frecvenţelor	Zona geografică de amplasare a staţiei	t_ctry = MDA
t_long  t_lat	P. 2.27	+(-)DDDMMSS longitudinea: 0°…180°. latitudinea:  0°…90°.	Coordonatele geografice ale locurilor de amplasare a antenei de emisie	t_long = +0285200 t_lat = +470000
t_site_alt	P. 2.58	În dependenţă de condiţiile amplasării MRE	Înălţimea locului instalării MRE deasupra nivelului mării, (m)	t_site_alt = 100
t_addr_code t_op_agcy	P. 2.69	Tab. 12А/12В al Prefeţei la Lista internaţională a frecvenţelor	Codul adresei administraţiei / Agenţia de operare	t_addr_code = A t_op_agcy =  001
<ANTENNA>			Antet la secţiunea de descriere a antenei	<ANTENNA>
<ROTATIONAL> (secţia se utilizează numai în cazul antenelor rotabile)
t_azm_fr t_azm_to (parametrul se utilizează numai în cazul antenelor rotabile)	p. 2.52		Sectorul azimuthal pentru antena rotabilă	t_azm_fr = 226 t_azm_to = 263
</ROTATIONAL>
t_pwr_xyz	P. 2.45	X, Y, Z	Tipul puterii	t_pwr_xyz = Y
t_pwr_dbw	P. 2.48		Puterea de emisie, (dBW)	t_pwr_dbw = +7.7
t_pwr_eiv	P. 2.47	E, I, V	Tipul puterii emise	t_pwr_eiv = E
t_gain_max	P. 2.60	În dependenţă de tipul MRE	Amplificarea maximă a antenei în direcţia lobului principal al diagramei de directivitate, (dB)	t_gain_max = 10.0
t_gain_type	P. 2.59	I, V, D	Tipul amplificării antenei	t_gain_type = D
t_ant_dir	P. 2.50	D, ND	Directivitatea antenei	t_ant_dir = D
t_azm_max_e	P. 2.51	0° - 360°	Azimuthul emisiei maximale	t_azm_max_e = 101.0
t_hgt_agl	P. 2.57	În dependenţă de condiţiile amplasării MRE	Înălţimea antenei deasupra pămîntului (poate fi negativă, daca antena este amplasată în tunel) (m)	t_hgt_agl = +30
<RX_STATION>			Antet la secţiunea de descriere a staţiilor de recepţie	<RX_STATION>
t_geo_type	P. 2.34	POINT, COUNTRY, MULTIPOINT, ZONE, CIRCLE	Tipul zonei geografice	t_geo_type = CIRCLE
t_long  t_lat	P. 2.27	+(-)DDDMMSS longitudinea: 0°…180°. latitudinea:  0°…90°.	Coordonatele geografice ale amplasamentelor antenei de recepţie	t_long = +0285100 t_lat = +470100
t_radius	P. 2.31	În dependenţă de tipul MRE	Raza zonei de recpţie, zonei de deservire, km	t_radius = 15
</RX_STATION>			Sfîrşitul secţiunii descrierii staţiilor de recepţie	</RX_STATION>
</ANTENNA>			Sfîrşitul secţiunii descrierii antenelor	</ANTENNA>
t_remarks	P. 2.70		Comentarii suplimentare	t_remarks[4]= diagrama codată a directivităţii antenei
</NOTICE>			Sfîrşit la “Caracteristicile tehnice ale asignării de frecvenţă”	</NOTICE>
<TAIL>			Antet la secţiunea descrierii numărului de asignări de frecvenţă	<TAIL>
t_num_notices	P. 2.71		Numărul de notificări	t_num_notices = 1
</TAIL>			Sfîrşit la secţiunea descrierii numărului de asignări de frecvenţă	</TAIL>